Comentariu Plumb

Titlu este exprimat printr-un substativ comun nearticulat. In sens denotativ e aratat un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si care prin cadere provoaca un sunet surd. in sens conotativ sugereaza apasarea, greutatea sufocanta, angoasa, cenusiul existential, universul monoton. Sentimentul claustrarii este dat si de structura cuvantului, o vocala inchisa de o parte si pe de alta parte de catre 2 consoane.

Maleabilitatea metalului sugereaza si labilitatea psihica.Tema poeziei o constituie conditia poetului care se simte izolat de o lume ostila, incapabila sa inteleaga valoarea.Lirismul este subiectiv intrucat intalnim in text marcile lexico-gramaticale ale eului liric : verbe si pronume la persoana I ,,stam'' , ,,am inceput" , ,,amorul meu"(adjective pronominal posesiv).Compozitional textul este alcatuit din doua catrene corespunzatoare celor 2 planuri.

Strofa I corespunde planului obiectiv a lumii inconjuratoare, iar strofa a II-a corespunde planului subiectiv al trairilor.
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb, si funerar vesmant,
Stau singur in cavou si era vant ,
Si scartaiau coroanele de plumb,

Dormea intors amorul meu de plumb,
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig,
Stam singur langa mort si era frig,
Si atarnau aripile de plumb."

Eul liric se imagineaza intr-un cadru spatial sufocant in care se simte claustrat, inconjurat de sicrie de plumb si de elemente funerare. Cuvantul plumb, folosit de trei ori in fiecare strofa, sugereaza apasarea. Lumea este marcata de impietrire, pana si florile, simbol al frumusetii si gingasiei sunt impietrite .