Commedia dell'arte

Trimis la data: 2011-06-24
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 9
Nota: 8.51 / 10
Downloads: 2
Autor: Fainucu Carmen
Dimensiune: 360kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Commedia dell'arte , conform originalului din italiana, insemnand "comedia artistilor / breslei artistilor", este o forma a teatrului de improvizatie, ale carei origini se gasesc in Italia secolului al 16-lea, care a ajuns la un anumit apogeu al popularitatii sale un secol mai tarziu, fiind practicata pana in ziua de astazi. Spectacolele perioadei de inceput erau in majoritatea lor lipsite de vreun text scris, se desfasurau in aer liber cu foarte putine decoruri. Spectacolele erau gratuite, dar se bazau pe donatiile spectatorilor. Trupele constau, de obicei, din zece actori . Raspandit rapid in intreaga Europa, genul era cunoscut in afara Italiei sub numele de "comedie italiana".
Fenomen singular in istoria teatrului, ale carui coordonate cronologice s-au pierdut sau nu s-au descoperit inca, in pofida minutioaselor documente scoase la iveala de numeroase lucrari de referinta, commedia dell'arte este inca o aparitie tulburatoare, irepetabila pana acum si foarte sigur de aici inainte.

Commedia dell'arte -textul- citita astazi la rece , cu un ochi de simplu observator al fondului unui text de idei, pare searbada, inghetata conventional- mai ales dupa ce subiectele ne-au devenit atat de cunoscute datorita unor condeie celebre: Shakespeare, Moliere, Cervantes, Vega etc. Bendetto Croce in studiul sau "In jurul commediei dell'arte" nu vede in ea decat caracterul schematic, imboldul bufonesc, atractia erotica intre actor si actrita etc.

Spectacolul improvizat-commedia dell'arte porneste si se fixeaza ca forma teatrala politica si sociala, creatie a burgheziei in ascensiune, determinand o adevarata revolutie in teatru. Odata cu ea apar personaje din noile medii sociale-negustori, tarani, cu noile relatii ce se stabilesc intre clase si paturi sociale, cu o iubire de libertate nationala si individuala in care atat reactia impotriva oprelistilor bisericesti cat si atitudinea poporului in fata cuceritorului spaniol sunt raspicat exprimate.

Cel dintai document sigur cu privire la o reprezentatie improvizata cu actori mascati este oferit de un fragment din 1565 pastrat din dialogurile lui Massimo Trojano. La numai cativa ani apare inregistrata trupa Gelosi, apoi tot atat de spontan ca jocul insusi, o multime de trupe: Accesi, Infiammati, Confidenti, Uniti, Desiosi, Diana etc.

Textul commediei dell'arte judecat aparte, rupt de spectacol nu prezinta in sine o valoare artistica literara. Asa cum au sustinut istorici de teatru- Toschi, Pandolfi, Sanesi - este sigur ca schema generala a textului mergea pe linia unei popularizari a textului erudit, intrand aici recurgerea la vulgaritate, urzeala,intrigile, situatiile comice sau tragice fiind luate in mare parte din comedia erudita. Important este ceea ce face actorul. Textul isi cucereste astfel originalitatea, orice cunoscator putand semnala asemanari intre importantele piese ale lui Gio Battista della Porta, Placido Adriani sau Silvio Fiorillo.

Schema generala a scenariului - canovaccio - este simpla: doi tineri indragostiti, un batran dat in mintea copiilor, indragostit la randu-i de iubita fiului, un batran cumsecade si cu capul pe umeri, perechea de slugi istete si viclene, cinstite sau mai putin cinstite, indragostiti si ei, sprijinindu-i pe cei doi tineri, peripetii, neintelegeri, ciomageli, travestiuri, si totul se termina cu bine,conform legilor firesti ale naturii: tinerii se casatoresc, batranii raman singuri cu treburile lor, slugile isi slujesc mai departe stapanii, casatorindu-se si ele.

Pe aceasta tema generala se brodeaza la nesfarsit, variatiunile nici nu se pot socoti, fiecare personaj apare cu identitatea lui aducand noutatea si neprevazutul in spectacol.

Fiecare personaj era creat pe o singura idee- de unde si denumirea de personaj masca pornindu-se desigur si de la faptul ca actorii jucau mascati. Dar dincolo de existenta reala a mastii, exista constructia psihologica, cu o singura directie de dezvoltate: Pulcinella - trandav, pungas, mancau; Brighella - intrigant, destept, viclean, rautacios; Arlecchino - pierde-vara, naiv, vesel etc.

Scenariile commediei dell'arte aduceau intamplari si personaje din viata de toate zilele, cu implicatiile sociale si politice ale zilei. Dar in ciuda schematismului lor, ele ofereau reprezentatii spectaculoase, nu atat prin dinamismul intrigii-uneori de domeniul absurdului- ci in special prin formatia intelectuala si tehnica a jocului actoricesc. Astfel se explica succesul ei de-a lungul a aproape doua veacuri in intreaga Europa, insemnand un moment deosebit de important pentru scoala actoriceasca.

Caci actorii commediei dell'arte in ciuda unor scenarii lipsite de logica stricta, stiau intotdeauna cum sa improvizeze, cum sa se adreseze tuturor, si nu numai intelectului cat si auzului si vazului, adica perceperii imediate, ca divertisment. Jongleuri si mimi extraordinari, cantareti virtuosi din gura sau foarte diferite instrumente, dansatori si acrobati de exceptie, actorii isi stapaneau sufletul si trupul, vocea, scotand la iveala minunile din spectacole, insemnele lor-alaturi de miscare, muzica si voce, costumele alcatuind simbolurile atat de graitoare ale artei lor
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.