Compusi organici

Trimis la data: 2010-07-22 Materia: Chimie Nivel: Facultate Pagini: 10 Nota: / 10 Downloads: 1179
Autor: Catea gabriela Dimensiune: 535kb Voturi: Tipul fisierelor: pdf Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Elucidarea structurii complexe a atomului a dus la formularea unor concepţii noi asupra legãturilor chimice, determinate în exclusivitate de structura învelişul electronic exterior.Prin extinderea teoriei mecanic-cuantice de la atom la studiul moleculei, s-a demonstrat cã
cele douã tipuri principale de legãturi, legătura ionică şi covalentă, sunt numai aparent diferite, cã ele sunt stări limitã ale modului „covalent” de interacţiune al atomilor. Teoria mecanic-cuanticã a
demonstrat cã nu existã legătură pur ionică sau pur covalentă. În fluorura de cesiu, CsF, substanţă formată din elementul cel mai electropozitiv din sistemul periodic, Cs, şi din cel mai electronegaziv,
F, legătura Cs-F este numai 93% de natură ionicã, 7% este de natură covalentă.

Elucidarea structurii complexe a atomului a dus la formularea unor concepţii noi asupra legãturilor chimice, determinate în exclusivitate de structura învelişul electronic exterior.

Prin extinderea teoriei mecanic-cuantice de la atom la studiul moleculei, s-a demonstrat cã cele douã tipuri principale de legãturi, legătura ionică şi covalentă, sunt numai aparent diferite, cã
ele sunt stări limitã ale modului „covalent” de interacţiune al atomilor. Teoria mecanic-cuanticã a demonstrat cã nu existã legătură pur ionică sau pur covalentă. În fluorura de cesiu, CsF, substanţă
formată din elementul cel mai electropozitiv din sistemul periodic, Cs, şi din cel mai electronegaziv, F, legătura Cs-F este numai 93% de natură ionicã, 7% este de natură covalentă. De asemenea, în
compuşii covalenţi, legătura dintre atomi poate deveni parţial ionicã (covalentã polarã).

Legătura covalentă poate fi localizatã între doi atomi sau delocalizată între trei sau mai mulţi atomi. In funcţie de distribuţia densităţii electronice între atomi, legãturile pot fi ionice, covalente şi
metalice.

1.1. Teoria electronicã a legãturilor chimice
1.1.1. Legătura ionică
Conform teoriei electronice, atomii elementelor tind sã-şi realizeze în stratul de valenţă o configuraţie electronică cât mai stabilă, corespunzătoare unui gaz rar (ns2np6). Instabilitatea
configuraţiei electronice a atomilor este cu atât mai mare cu cât elementele sunt situate în sistemul periodic mai aproape de un gaz rar.

Elementele din grupa I-a A si II-a A pierd cu uşurinţă electroni devenind pozitivi, cu configuraţia electronică a gazului rar ce precede elementul în sistemul periodic:11Na [1s22s22p63s1] -1e- ———› 11Na+ [1s22s22p6] = [10Ne] Ionul de Na+ are configuraţia electronică a neonului.

Atomii care preced gazele rare în sistemul periodic al elementelor, cei din grupa VIA (16) şi VIIA (17), îşi completează octetul cu un număr de electroni egal cu opt minus numărul grupei, devenind ioni negativi cu configuraţia de octet, chiar configuraţia gazului rar ce urmează
elementului în sistemul periodic: 17Cl [1s22s22p63s23p5] + 1e - ———›17Cl- [1s22s22p63s23p6] = [18Ar]

Ionii formaţi în acest mod se atrag prin forţe electrostatice până la o anumitã distanţă minimã când încep forţele repulsive din învelişurile electronice.Reacţia dintre un metal alcalin şi un halogen conduce la o combinaţie ionicã formatã prin transfer de electroni de la elementul electropozitiv (metalul alcalin) spre cel electronegativ
(halogenul):

Nu se poate vorbi în cazul combinaţiilor ionice de molecule ci de reţele ionice.Ionii monoatomici stabili au un număr mic de sarcini electrice, cu valorile cuprinse între -3 şi +3. Electrovalenţa +3 este întâlnitã mai rar; de exemplu ionul Al3+ este întâlnit ca atare în unii
compuşi ionici în stare solidă, în soluţie existând numai sub formă hidratată [Al(H2O)6]+3.

Valenţele +4 şi -3 se întâlnesc foarte de rar. Stabilitatea ionilor este cu atât mai micã cu cât valoarea absolută a sarcinii ionului este mai mare. Ionii poliatomici sau complecşi, cu un număr mare de sarcini, sunt mai stabili decât cei monoatomici cu aceeaşi sarcinã, deoarece aceasta este repartizatã pe toţi atomii speciei chimice; de exemplu, ionul P3- este mai puţin stabil decât PO43-.

Anionii monoatomici sunt puţin la număr, formaţi de nemetale şi prezintă întotdeauna configuraţia gazului rar ce urmează elementului în sistemul periodic (ns2np6). Cationii pot avea în afarã de configuraţia gazului rar ce precede metalul şi alte configuraţii electronice.
Configuraţii electronice ale unor ioni monoatomici

Formarea combinaţiilor ionice respectã regulile empirice ale lui Fajans (1924), după care, un atom trece cu atât mai uşor în stare ionică, cu cât:configuraţia electronicã realizată este mai stabilă;
sarcina ionului este mai micã;raza ionică mai mare pentru cation şi mai mică pentru anion.

Pentru ca legătura chimică să fie stabilă, la formarea ei trebuie sã se elibereze energie(proces exoterm). Cu cât cantitatea de energie eliberată este mai mare cu atât combinaţia este mai
stabilă. Combinaţiile ionice sunt, în general, combinaţii exoterme.
Pentru ca bilanţul energetic în procesul de formare al ionilor sã fie exoterm, trebuie ca afinitatea pentru electron atomului nemetalic să depăşească energia de ionizare a atomului metalic.

Urmărindu-se valorile energiei de ionizare (EI) şi afinităţii pentru electron (AE) pentru câteva elemente, se constatã cã numai în cazul CsF este respectatã aceastã conditie (-0,14 eV).Bilanţul energetic pentru în cazul formării NaCl este pozitiv:EI(Na+) - AE(Cl-) = 5,1 - 3,74 = 1,35 eV Prin studierea substanţelor ionice în stare solidă prin metoda difracţiei razelor X, a fost doveditã existenta ionilor în reţeaua cristalină; valorile negative ale căldurilor de formare ale
substanţelor ionice indică stabilitatea lor deosebitã.

Acest fapt sugerează cã procesului de formare a
ionilor izolaţi din atomi îi urmează alte procese exoterme, care acoperă deficitul de energie: atracţia coulombiană după formarea ionilor în stare gazoasã;formarea combinaţiilor ionice solide, a reţelei cristaline ionice, când se degajã o cantitate de
energie care repreyintă energia de reţea (Er);solvatarea ionilor formaţi (în cazul proceselor care au loc în soluţie), când se eliberează
energia de solvatare (energia de hidratare în cazul apei).

Caracteristicile legăturii ionice:este de naturã fizicã şi constă din atracţia preponderent electrostatică dintre ioni;nu este orientată în spaţiu, ionii încărcaţi uniform cu electricitate putând atrage uniform în orice direcţie ionii de semn contrar, în scopul formãrii unui edificiu cristalin; aşa se explică dizolvarea substanţelor ionice în solvenţi polari şi izomorfismul;este nesaturată, un ion se înconjoară cu un număr maxim de ioni de semn contrar dispuşi la o
distantã de echilibru r = r+ + r_ (dată de suma razelor cationului şi anionului) impusă de egalarea forţelor atractive de cele repulsive;

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.