Comunicare interculturala

Daca este asa, atunci este prea mult, fiindca intregul nu poate fi o parte, iar cultura nu este totul, fiindca oricat de multa importanta i-am acorda (si o facem!), totul nu incape intr-o separare, iar noi chiar vrem s-o definim. Semiologul Umberto Eco a voit sa furnizeze noii discipline un amplu fundal cultural si filozofic, facind sa convearga catre ea teme si probleme ce-i sunt straine la prima vedere.

Eco a pornit de la o axioma a antropologiei culturale foarte raspindita in prezent: intreaga viata sociala poate fi considerata ca un fenomen de comunicare si prin aceasta se incadreaza in domeniul semiologiei, dat fiind ca actul comunicarii nu poate avea loc decit prin semne.
Habermas concepe realitatea in functie de trei puncte de vedere transcedente specific, care determina trei categorii de cunostere posibile: informatiile - care extind puterea noastra tehnica de a dispune de lucruri -, interpretarile - care permit o orientare a actiunii in cadrul traditiilor comune - si analizele - care elibereaza constiinta de dependenta sa fata de anumite puteri hipostaziate.

"Aceste diferite puncte de vedere isi au originea intr-un ansamblu complex de interese, care sunt acelea ale unei specii legate de la inceput de anumite medii de socializare, si anume: munca, limba si dominatia. Specia umana isi asigura existenta in sanul anumitor sisteme, organizand impreuna munca sociala si autoafirmarea printr-o convietuire mediata de anumite traditii in cadrul comunicarii in limbajul curent; si, in sfarsit, cu anumitor identitati ale eului care consolideaza in fiecare stadiu al individuarii constiinta individului in raport cu normele grupului."

Edward O. Wilson, profesor la Harvard University are o teorie despre lucrurile care ii fac pe oameni sa se comporte asa cum se comporta. El crede ca o mare parte din comportamentul uman - cum ar fi dominanta masculina, tabu-urile referitoare la incest si alte modele perpetuate de traditie si de practicile culturale - nu sunt doar inventii ale culturii. Wilson crede ca modele culturale de felul acesta se afla sub controlul geneticii pe care il avem cu totii imprimat in creier.

Acest gen de comportamente a fost modelat de un fel special de evolutie, in care genele si cultura - fortele naturii si ale hranei - au lucrat impreuna." Wilson, impreuna cu co-autorul cartii, Charles J. Lumsden, sustine ca genele si cultura umana sunt legate intre ele de multe mii de ani.