Comunicare prin gust

Trimis la data: 2003-06-12
Materia: Diverse
Nivel: Liceu
Pagini: 15
Nota: 8.52 / 10
Downloads: 3229
Autor: Elizza20
Dimensiune: 27kb
Voturi: 395
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
"Comunicare prin gust"
Pornind de la o logică a contextului mai nuanţată, neexclusivă, acceptând şi gusturi culinare, A.J.Greimas, afirmă după cum remarca J. M.Flock într-un interviu publicat de “La Monde » în dosarul consacrat problematicii semiotice : “ Cred că la un moment dat se va vedea că semiotica a jucat rolul de a stârni curiozitetea în domenii exclusive din cultura clasică şi a integrat în sfera cercetării ştiinţifice universuri de semnificaţie care nu făceau parte din reflecţia tradiţională.”
"Comunicare prin gust"
"Comunicare prin gust"
Un astfel de domeniu exclus anterior din reflecţia tradiţională este semiotica gustului. De aceeaşi părere este şi Roland Barthes; “O haină, un automobil, o mâncare gătită, un gest, un film, o imagine publicitară, o mobilă, un titlu de ziar _ iată în aparenţă o serie de obiecte eteroclite.

"Comunicare prin gust"
Ele au însă în comun faptul că sunt semne şi li se aplică aceeaşi activitate : lectura. Omul modern îşi petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: (…) aperitivul (whisky sau pernod [îmi spune] stilul de viaţă al gazdei mele. Toate aceste lecturi sunt prea importante în viaţa noastră, implicând prea multe valori sociale, morale, ideologice pentru ca o reflecţie sistematică să nu încerce să le ia în discuţie pentru moment vom numi aceasă reflecţie semiologie. Ştiinţă a mesajelor sociale ? Şiinţă a mesajelor culturale ? ‘‘ 2

Doi teoreticieni ai semioticii sunt Hjelmslev şi Umberto Eco. Hjelmslev propune ca postulat fundamental al unei semiotici diagrama alcătuită din planul expresiei şi al expresiei, fiecare având substanţă şi formă. Cele două sisteme care vor constitui în functive ale funcţiei-semn vor lua naştere prin pertinizarea de către formele respective ale materiei amorfe.

"Comunicare prin gust"
Ca rezultat, apar substanţele ce sunt ocurenţe organice într-un sistem conform tipurilor stabilite de formele corespunzătoare. Prin corelarea celor două forme apare funcţia-semn. Eco face însă corelaţia între două unităţi ale substanţei, în aspectul lor pur formal şi sistematic : funcţia-semn este ocurenţa unui proces semiozic dinamic. Functivii funcţiei-semn sunt elemente ale substanţei.

Aceste substanţe fomalizate le numeşte Eco unităţi culturale. Între condiţiile materiale specifice de viaţă, unităţile de experienţă care provin din actul perceptiv şi unităţile culturale şi formele semnificante care le denotează printr-un tip de semioză există o legătură foarte strânsă, dat fiind că experienţa empirică e determinată de o reţea de stipulări culturale. 3

O noţiune importantă cu care operează semiotica este codul. Codul poate avea, după Umberto Eco, patru accepţiuni :

- sistem sintactic, adică o serie de legi combinatorii interne, semnale ce nu sunt conexe sau conectibile la diferite stări de gust. Dacă de pildă degustătorul roşiei este un nebun, după ce o gustă, el poate să o arunce în capul cuiva, stropind astfel o persoană nevinovată, căci, după Morris, semnificaţia nu este altceva decât o « predispoziţie de a răspunde la un stimul dat » ;

- sistem semantic, adică o serie de stări ale unui obiect (gustului i se pot asocia cuvinte) ;

- o regulă care asociază unele elemente ale sistemului cu alte elemente ale sistemului, adică unei serii de semnale îi corespunde un anumit răspuns.

Când un cod asociază elementele unui sistem vehiculant elementelor unui sistem vehiculat, primul devine expresia celui de-al doilea, care la rândul său devine conţinutul primului. Avem de-a face cu o funcţie-semn atunci când o expresie este corelată cu un conţinut, iar ambele elemente corelate devin functive ale corelaţiei.

Un semnal poate fi un stimul care nu semnifică nimic, dar provoacă sau solicită ceva : când este însă utilizat ca antecedent recunoscut al unui consecvent prevăzut, iată că este considerat drept semn, deoarece el ţine locul propriului său consecvent (fie pentru emiţător, fie pentru destinatar). Un semn este constituit întotdeauna (din unul sau mai multe ) elemente ale unui plan al expresiei, corelate convenţional (cu unul sau mai multe ) elemente ale unui plan al conţinutului. Ori de câte ori există o corelaţie de acest tip, recunoscută de o societate omenească, este vorba de un semn.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.