Comunicarea profesionala in Japonia

Comunicarea japoneza se defineste prin ambiguitate, vag, taceri dese, nuante,importanta mai mare a nivelului relational decat a celui rational,acest fapt afectand inevitabilgradul de intelegere dintre japonezi si persoanele apartinand unor societati diferite.Particularitatile comunicarii japoneze sunt strans legate de dimensiunile predominante ale acestei culturi (colectivismul, dependenta mare fata de context, distanta fata de putere ridicata, propensiunea spre evitarea riscurilor, caracterul masculin), de principiile de gandire specifice,de geografie si clima, de estetica si arta.Isi incadreaza strategia de negociere unei strategii mai largi, mai agresive, privind piata si concurenta;

Este educat, bine instruit, inteligent si creativ, isi pregateste bine negocierea, pe baza de multiple informatii si cunoasterea contextului, a partenerilor Nu ageeaza glumele, ironiile, protocolul are aspect de ceromonial; onsidera ca negocierea cere experienta, rabdare, concentrare;
Este vag si neclar in declaratii, nu negoziaza cu cartile pe fata, adopta uneori o atitudine pasiva in mod deliberat, argumenteaza pe baza de fapte, logica rece si sentimente justificate si pertinente;
In companiile japoneze deciziile se iau mai lent decat la americani sau europeni;

Dar sunt implementate mai rapid;
Stilul de negociere japonez
Stilul de negociere japonez este diametral opus stilului american. In timpulnegocierilor, japonezii folosesc comunicarea indirecta si incearca sa evite confruntareaexcesiva, iar in luarea deciziei se bazeaza mai ales pe intuitie. Aceasta abordare anegocierilor deriva din accentul pus de cultura japoneza pe nevoia de a mentinearmonia grupului. De asemenea, sunt inclinati sa adopte decizii prin consultareagrupului din care fac parte (orientare colectivista).