Comunicarea sportiv-antrenor

Antrenor – este persoana calificata si desemnata in conducerea sportivilor, care ii conduce pe sportivi in cadrul antrenamentelor si pe durata competitiilor. El necesita sa aiba anumite cunostinte tehnico tactice specifice ramurei de sport in care profeseaza. Sport – este un termen des folosit in activitatea sportiva pe care Epuran M. il considera ca “incluzand activitati fizice, exercitii fizice si jocuri, referitoare la orice mod de angajare, de la sportul recreativ, pentru toti, la sportul elitelor”.

Performanta – este valoare unei actiuni care poate fi individuala sau colectiva, exprimata prin numere, cifre si calificative. Antrenamentul – conform dictionarului de “Terminologia educatiei fizice si sportului” este considerat: process pedagogic desfasurat systematic si continui gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice”.

Comunicarea umana – se defineste ca fiind relatia prin care interlocutorii se pot intalege si influenta reciproc prin intermediul schimbului continu de informatii, difers codificate, dar si ca proces de transmitere a informatiilor in scopul formarii reprezentarilor. Comunicarea poate fi de doua feluri negative si pozitiva , in obtinerea unei comunicari pozitive antrenorul este obligat sa aiba un bagaj de cunostinte in afara cunostintelor de specialitate, ca de exemplu: psihologie, pedagogie, anatomie, biomecanica, filozofie etc.

Un bagaj mare cultural din partea antrenorului, este necesar, din prisma lucrului ca jucatorii sunt diferiti din punct de vedere intelectual si emotional, iar el ca si sef al colectivului trebuie sa fie intales de absolute toti sportivii. Daca acest lucru nu se realizeaza, exista posibilitatea interpretarii gresite al mesajului de catre sportiv lucru care poate afecta serios capacitatea de performanata al colectivului, creand tensiuni si distragand atentia de la principalele obiective. Sa demonstrat ca folosirea expresilor pozitive de catre antrenor in cadrul antrenamentului si chiar al unei competitii ofera un randament crescut, permitandui sportivului sa ia o “gura de aer” si sa isi analizeze proprile greseli sau erori de executie.

Prin expresii gen “Hai ca se poate”, “nu e nimic urmatoarea faza o facem”. Toate acestea fac parte din comunicarea verbala care are importanta sa, dar cum se stie la antrenament nu prea este timp de explicatii iar comunicarea verbala de cele mai multe ori este mai importanta. Fata incruntata a antrenorului, ochi dati peste cap,semn de dezaprobare din cap si altele, in general au un effect foarte puternic asupra sportiviilor. Un semn de aprobare sau o mimica a fetei pozitiva din pareta antrenorului la momentul potrivit, poate sa dea sportivului, pulseul de energie necesar pentru castigarea unei competitii daca acesta se afla intr un moment critic din punct de vedere psihic.

Cunoasterea si intalegerea termenilor de specialitate din partea sportivului, poate usura foarte mult treaba antrenorului in a se face intales. O constientizare corecta a proprilor calitati motrice si erori de tehnica si in mod special al propriului organism in combinatie cu o dorinta mare si echilibrata de performanata, poate inlesni foarte mult comunicarea sportiv antrenor.