Conceptia teandrica in estetica rasariteana - Nechifor Crainic

Trimis la data: 2008-03-01
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 10
Nota: 9.89 / 10
Downloads: 1243
Autor: Florina-claudia
Dimensiune: 22kb
Voturi: 933
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Pe numele său adevărat, Ion Dobre, fiu de ţăran din Vlasca, Nechifor Crainic (1889- 1972), devine profesor de teologie la Universitate şi un remarcabil ziarist şi eseist, în mişcarea de idei a tumultoasei perioade interbelice. El a fost perceput ca un adept al teologismului şi al dogmatismului religios sau ca promotor al unui reacţionarism moderat. Lucrările sale eseistice de răsunet sunt: Icoanele vremii , Puncte cardinale în haos, Ortodoxie şi etnocraţie .
În Nostalgia paradisului (1940), introduce conceptele ortodoxismului gândirist, iar în opera Persifal , pune în evidenţă opziţia dintre ortodoxismul oriental şi catolicism. Esenţa lucrărilor sale, induce o nostalgie în stil miltonian a paradisului, regăsit între coordonatele lumii obişnuite în aparenţă, sacre în esenţă. ,,Problemele culturii au fost discutate la noi prea mult autonom şi prea puţin creştin” – această afirmaţie îi aparţine lui Nechifor Crainic, acesta fiind înarmat cu prejudecăţi din alte lecturi .

Această afirmaţie se baza pe cele citite din opera lui Nikolai Berdiaev, în conturarea înţelesului culturii, şi am descoperit în paginile cărţii Nostalgia paradisului o teoretizare mult diferită de cea a filozofului rus şi cu accente mult mai moderate în privinţa destinului actual al omului. Toate aceste diferenţe vor fi evidenţiate în rândurile care urmează. Sunt berdiaeviene presupoziţiile potrivit cărora separaţia dintre cultură şi religie este artificială şi că ea este un fenomen specific modern, că geniile creatoare de cultură , modelează în carnea lumii noastre imagini ale perfecţiunii întrezărite dincolo de ea, că geniul confirmă valabilitatea universală a principiului teandric , iar la temelia teandricităţii se află conceptele de ,, chip şi asemănare”.

Dar urmările acestor supoziţii nu au nimic în comun cu viziunea lui Berdiaev despre sensul creaţiei , de altfel, putem la fel de bine să înţelegem, că multe din coincidenţele celor doi autori îşi au izvorul în doctrina ortodoxă . Berdiaev afirmă că omul trebuie să-şi asume destinul creator , drept veritabilă cale spre propria mântuire, deoarece este chip şi asemănare cu Pantocratorul. În scrierile filosofului, descoperim o opoziţie antagonică între geniu şi sfinţenie, o apologetică a genialităţii umane şi o războire cu vieţuirea ascetică consfinţită de creştinism.

Crainic nuanţează înterpretarea şi realizează o distincţie importantă între cele două idei de chip şi asemănare : ,,Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creaţia divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e dat în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebeşte de toate celelalte creaturi.

Dar atârnă de el să se asemene sau nu cu Dumnezeu, şi această posibilitate stă în libertatea voinţei lui, care are în faţă modelul de perfecţiune morală –Iisus Hristos. Astfel conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o accepţie general omenească , iar cel de asemănare una specific creştină. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu în om e geniul, care poate să fie sau nu creştin; gradul culminant al asemănării e sfântul,care, nu poate fi decât creştin”.

Astfel, observăm că nu există nici un fel de opoziţie între geniu şi sfânt, ambele atitudini coexistă fără să insinuăm ori să bănuim prezenţa vreunui conflict. Geniului îi este caracteristică revelaţia naturală care se finalizează în operele creaţiei culturale, pe când revelaţia supranaturală dată de Hristos, are ca finalitate lucrarea morală a sfântului.

Ideea teandrică dezvăluie atât importanţa geniului ca profet natural al unei ordini de perfecţiune superioară a lumii noastre, cât şi importanţa sfântului în a cărui perfecţiune morală vedem perfecţiunea veşnică. Aşadar, cultura conţine un sens profetic, într-un deplin acord cu profeţiile creştine, despre finalitatea vieţii în ordinea eternă.

Occidentul a adus imaginea unei rupturi iremediabile între cultură şi religie, iar această realitate trăită cu acuitate în apus, devine obiectul obsesiilor lui Berdiaev şi al aspiraţiilor sale despre refacerea alianţei dintre cele două direcţii de manifestare ale spiritului uman, printr-o nouă survenire a evului mediu. Nechifor Crainic are ca punct de plecare constatarea inexistenţei acestei rupturi: nici ortodoxia românească, nici Biserica ecumenică n-au promovat un conflict între cultură şi religie, între ştiinţă şi credinţă.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.