Conceptul de probatiune si rolul serviciilor de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor

Mergand pe aceeasi conotatie, Smith A. (1988) mentiona faptul ca "probatiunea este o dimensiune a domeniului ingrijirii corectionale, care este un serviciu legal, social si personal, operand in interiorul cadrului judiciar si constand in investigare si supraveghere, facute in scopul protejarii societatii, prevenirii delincventei si infractionalitatii si a reabilitarii personalitatii infractorului".

In aceeasi idee, a identitatii probatiunii, Poledna S.(2002) supune atentiei o definitie alternativa si europeana apreciind ca: "Probatiunea este o modalitate de sanctionare avand un fundament
socio-pedagogic caracterizat printr-o combinatie intre supraveghere si asistenta; ea este aplicata in regim de libertate a infractorilor sanctionati in functie de caracteristicile lor criminologice si de receptivitatea in raport cu regimul, scopul principal fiind acela de a
oferi fiecarui subiect posibilitatea de a-si modifica atitudinea fata de viata in societate si de a se reintegra in mediul social la libera sa dorinta si fara riscul de a incalca din nou norma penala".

Dar, sa nu uitam ca probatiunea isi are elemente caracteristice, datorate specificului legislativ si conditiilor socio-economice specifice fiecarei tari in care este prezenta. Astfel, la origini, probatiunea a fost o cale umanitara de a da o noua sansa celor care au savarsit infractiuni, prima data sau infractiuni minore. Scopul nu este numai acela ca infractorul sa se abtina de la savarsirea unei noi infractiuni, ci si de a avea o comportare morala acceptabila.

La toate acestea se poate adauga faptul ca nivelul Serviciului de Probatiune ce functioneaza pe continentul european de peste o suta de
ani, stipuleaza faptul ca probatiunea este o activitate prin care se realizeaza o evaluare din punct de vedere criminologic a riscului pe care il prezinta pentru societate, o persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, in vederea modificarii comportamentului infractional si a reintegrarii in societate. Ea se intemeiaza pe principiul punerii la proba a infractorului pe o durata determinata, fara a aduce atingere drepturilor si libertatilor conferite de lege, sigurantei publice si bunelor moravuri.

La nivel national, abordarea sistemului de probatiune, a aparut experimental in anul 1996 in cadrul Penitenciarului Arad din cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor din Ministerul de Justitie, impreuna cu organizatia neguvernamentala "Europa pentru Europa", ca alternativa la pedeapsa cu inchisoarea, urmand ca abia in anul 2000
prin Ordonanta de Guvern nr. 92/29.08.2000, sa fie legi ferata functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate (RSS).