Conceptul de securitate - securitatea nationala - colectiva si globala

In literatura de specialitate, notiunea de securitate este definita ca fiind un complex de masuri procedurale, fizice, logice si juridice, destinate prevenirii, detectarii si corectarii diferitelor categorii de accidente fie ca provin din cauze naturale, fie ca ele apar ca urmare a unor acte de sabotaj. Prin categorii de accidente se inteleg acele accidente, care pun in pericol viata umana, informatiile, bunurile materiale, valorile si, nu in ultimul rand, mediul inconjurator.
Dupa victoria coalitiei multinationale in razboiul din Golf, multi analisti, printre care si Charles Krauthammer, au afirmat ca "traim intr-o lume unipolara", in care SUA, singura putere hegemonica, trebuie sa constientizeze noua realitate si sa-si afirme "vointa de a o conduce.".

Vadit surprins si incomodat de noua ierarhie statuata in arena internationala, fostul lider sovietic, M. Gorbaciov, recunostea in fata publicului adunat la Colegiul de la Westminster: "Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul." - poate cea mai periculoasa situatie si amenintare pentru stabilitatea sistemul international. "O lume unipolara - reitera recent presedintele V. Putin la "Conferinta pentru probleme de securitate de la Munchen" -, oricat am infrumuseta termenul, inseamna un singur centru de putere, un singur centru de forta si un singur stapan".

Situatie ce "nu are nimic in comun cu democratia. Oamenii care ne invata pe noi democratia nu vor sa o invete si ei (...) lumea a devenit mai putin sigura, iar conflictele nu s-au rezolvat, ci s-au agravat."[ C. Oroveanu, "Schimb de replici dure intre Vladimir Putin si Casa Alba", in Adevarul, 12.02. 2007]

Potrivit aprecierilor SIPRI Yearbook (2006), in 2005 au avut loc 17 conflicte armate majore (in Europa, Africa, Asia, America, Orientul Mijlociu) care au necesitat desfasurarea a 58 de actiuni multinationale de mentinere a pacii sub patronajul ONU, a organizatiilor regionale sau a unor coalitii la care au participat 289. 500 militari si 175. 000 civili.

Capitolul II
CONCEPTUL DE SECURITATE
Termenii "pace" si "securitate" sunt folositi de multe ori intr-o maniera putin diferentiata. In Carta Natiunilor Unite, de exemplu, sunt tratati impreuna. Cu toate acestea, intelesurile lor difera: starea de "pace" desemneaza lipsa unui coflict armat, pe cand, "securitatea" se refera la lipsa amenintarilor. Ca notiune impusa in relatiile internationale de realism, amenintarile in cauza sunt de obicei cele cu care se confrunta statul.

Ca pentru orice alt concept din stiintele sociale, si pentru acesta este greu de formulat o definitie clara si general acceptata.
Printre cele mai sugestive definitii se numara urmatoarele:
"O natiune are asigurata securitatea in masura in care nu este in pericol de a trebui sa-si sacrifice valorile fundamentale daca doreste sa evite viitorul si are capacitatea, daca este provocata, sa si le conserve prin obtinerea victoriei intr-un asemenea razboi". (Walter Lippmann)

"Securitatea, intr-un sens obiectiv, masoara absenta amenintarilor la adresa unor valori dobandite si in sens subiectiv, absenta temerilor ca aceste valori vor fi supuse unor atacuri" .(Arnold Wolfers)
"In cazul securitatii, discutia priveste preocuparea de a fi liberi de amenintari. Cand aceasta discutie se poarta in contextul unui sistem international, securitatea vizeaza capacitatea statelor si societatilor de a-si mentine identitatea, independenta si integritatea functionala " .(Barry Buzan)

"O securitate stabila poate fi dobandita de catre popoare si grupuri numai daca nu ii priveaza pe altii de aceasta; securitatea poate fi dobandita atunci cand ea este conceputa ca un proces de emancipare".(Booth and Wheeler)Din aceste definitii rezulta tendinta statelor de a-si transfera preocuparile centrate pe politici de securitate excesiva auto-referentiale catre abordari conceptuale ale intereselor de securitate ale vecinilor lor.

Un concept de securitate nu trebuie sa aiba un caracter partizan, nu trebuie sa contina prevederi sau formulari care ar putea fi sursa unui conflict politic intre putere si opozitie. Un concept de securitate - chiar daca nu poate evita reflectarea anumitor preferinte ideologice ale autorilor - trebuie sa includa valori, principii, norme si reglementari care sa asigure realizarea unui cat mai larg consens social.

In privinta valorilor de aparat, perspectivele de inspiratie realista presupun ca, obiectivul fundamental al oricarui stat este propria supravietuire. "In anarhie, supravietuirea este scopul cel mai inalt. Statele pot cauta sa-si indeplineasca alte obiective, precum linistea, beneficiul sau puterea doar daca supravietuirea este asigurata." (Waltz).O asemenea formulare cuprinde practic intreaga gandire traditionala asupra securitatii. Securitatea este definita in primul rand drept asigurarea perpetuarii existentei statului, cea mai inalta datorie a acestuia, scopul ultim al existentei sale.

Pentru teoreticienii atasati traditiei intelectuale realiste, ca si pentru alte curente centrate pe stat, entitatile politice suverane moderne, prin simpla lor existenta impart spatiul in doua regiuni distincte. Inauntrul frontierelor, statul reglementeaza o parte a sferei relatiilor sociale, pastrarea monopolului asupra violentei legitime in virtutea suveranitatii fiind totodata scop si mijloc in atingerea acestui obiectiv.

Pe de alta parte, statul angajeaza, in regiunea delimitata prin granite, sa-si apere cetatenii in fata pericolelor "de afara", inerte unui mediu anarhic si presupus ostil. Mediul international este o lume a competitiei, in care nu exista o autoritate centrala de natura sa impuna ordinea. Acest fapt face ca fiecare dintre unitatile componente ale sistemului - statele - sa-si urmareasca pe cont propriu supravietuirea ca entitate suverana sau, mai larg, apararea valorilor ori intereselor, in primul rand a celor considerate fundamentale . Ca termen generic, "securitatea" unui stat se refera in primul rand la lipsa amenintarilor la adresa acestor valori si interese, precum si la capacitatea sa de a le apara cu succes in caz de pericol.