Conceptul de securitate alimentara la nivel european

"Conceptul de securitate alimentara la nivel european"

Mult mai tarziu, dupa un pact intre Uniunea Europeana si Tarile ACP, ajutoarele tehnice si financiare au fost donate la tarile beneficiare cu scopul de a castiga o alimentatie suficienta. Pana atunci reflectarea comisiei a evoluat de la un design al ajutorului alimentar ca un instrument, printre altele, asta contribuind ca o imbunatatire la securitatea alimentara, accesul la alimentatie in termeni concreti.

Aceasta reflectare este bazata pe urmatoarele principii:
1. Concentrarea asupra finantarii programelor
2. Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii alimentare
3. Intarirea coordonarii intre donatori
4. Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul rezervelor din agricultura europeana
5. Dezvoltarea progresiva a puterii de cumparare triunghiulara si locala

Tinand cont de aceste orientari, instrumentele noii securitati alimentare a fost consolidata sau a fost instalata astfel:
-recuperarea programelor in cativa ani ( sfarsitul anilor ’80 )
-inlocuirea actiunilor de livrari a ajutorului alimentar ( 1984 )
-cumparari locale si operatiuni triunghiulare ( 1987, apoi reinfiintat in 1986 )
-actiuni de suport pentru provizii si sistemul informator ( 1987 )
-programe pentru ajutorul alimentar (ajutorul alimentar oferit de guvern si bani la magazinele locale )
-suport pentru produsele competitive locale
-suport pentru integrarea magazinelor, prioritate garantata pentru Least Advanced Contries( LACs) – Tarile dezavantajate.

Descoperirea principiilor ale regulamentului din 1996
Regulamentul nr.1292/96 adoptat de Consiliul Uniunii Europene pe 27 iunie 1996 defineste programul de ajutor alimentar si securitate alimentara a Comisiei Europene. El rezulta dintr-un progres al reformei politicii ajutorului alimentar infiintat inca din 1994 cu scopul de a face ajutorul alimentar un instrument integrat efectiv ca o posibila dezvoltare a politicii si intr-o strategie a securitatii alimentare a tarilor preocupate.

Acest regulament al reflectarii dinamice este rezultatul demonstrativ al preocuparii pentru o apreciere mai buna al constrangerii si interese al oamenilor si tarilor beneficiare, de asemenea pentru o interventie cat mai eficienta. Una din ambitii este dezvoltarea intr-un magazin de rezerve pentru cerinte aducand solutii sustinute si adaptate la natura programelor care vor aparea.

Caracterul ajutorului (cu respect la rezervele agricole) de acum inainte este formulat datorita articolului 11 al regulamentului. Reducand vulnerabilitatea celor mai neajutorate populatii, reprezinta o buna identificare pentru ei, pentru o buna apreciere a strategiei pe care ei o implementeaza facand fata la factorii de risc ai alimentatiei.

Reducerea acestui risc poate fi evitata prin mai multe metode :
- Imbunatatirea accesului la reprezentarile productiei;
- Facilitatea accesului la credit si la informatie;
- Dezvoltarea slujbelor si sporul activitatilor in sectorul agricol;
- Capacitatea si participarea la luarea deciziilor, garantarea ca sunt corecte.

Cateva elemente care de fapt sunt aproape asociate de tratamentul saraciei. Multidimensionalul , caracter al securitatii alimentare, exact ca si lupta impotriva saraciei solicita o buna circulatie intre varietatile sectoarelor ( agricultura, comertul, infrastructura, sanatatea) si varietatea nivelurilor de interventii ( local, national, regional, international ) . Intarirea coordonarii si cresterii participarii reprezentantilor preocupati constituie determinarea rezultatului pentru succesul programului.

Conventia ajutorului alimentar din 1999
Reprezentarea regulamentului 1992/96 este de asemenea gasit in conventia internationala preocupata de ajutorul alimentar negociat in 1999. Conventia stabileste minimum anual de intelegeri despre ajutorul alimentar (Argentina,Australia, Canada, Comisiile Europene si membrele statelor, Japonia, Norvegia, Elvetia, SUA). Obiectivele tind la o mai buna integrare a ajutorului alimentar in intregul cadru al suportului pentru securitatea alimentara, prioritatea este oferita tarilor dezavantajate si tarilor cu un venit redus pana la limitarea efectelor ajutorului alimentar.

Cateva schimbari au fost realizate datorita acestei renegocieri:
- Diversificarea produselor eligibile (cu posibilitatea de includere a mancarurilor traditionale si practicilor locale), avand in vedere si costurile si operatiile de cost
- Dezvoltarea financiara obligatorie
- Limitarea la asistenta cu credit (nu mai mult de 20% fata de angajamente).