Concluzii - Poetica sau stilistica?

Trimis la data: 2009-03-11
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 7
Nota: 7.34 / 10
Downloads: 0
Autor: Manole George
Dimensiune: 21kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Caracostea nu constientizeaza pricina fundamentala a acestui "esec al lingvisticii", precum M. Merleau-Ponty un deceniu mai tirziu (in contemporaneitatea structuralismului, si in marginea lui); studiile sale o releva insa cu asupra de masura - si daca raminem circumspecti in privinta unora dintre solutiile oferite, trebuie sa recunoastem in schimb corectitudinea intrebarilor: interogatiile carora Caracostea le cauta raspunsuri semnaleaza intotdeauna punctele de criza: ale epistemei moderniste, ale noilor modele stiintifice etc. In acest sens, in primul rind, experienta relecturii studiilor sale e una exemplara.
In al doilea rind - intr-o imaginara, imperfecta ordine a motivelor pentru care lingvistica lui Caracostea mai poate fi interesanta, astazi - neincrederea sa, funciara, in orice fel de dogme, precum si obsesia sintezei metodologice, fac din lingvistica sa - in anii formalismului - un caz aparte si, am spune, mai liber: a reuni filiatia idealist-romantica (humboldtiana) cu proiectul formalist al stiintei (si stiintificitatii) "absolute" se dovedeste a fi un proiect imposibil de implinit, pina la capat.

A contrabalansa, in schimb, blocajele unei teorii prin solutiile celeilalte, intr-o sinteza partiala, e o solutie a carei subtilitate vorbeste despre intuitiile teoreticianului: interesul pentru Humboldt in lingvistica poststructuralista vine sa le confirme, dupa o jumatate de veac. Inconsecvent, asadar, unei doctrine, Caracostea elaboreaza o stilistica mai maleabila, mai usor de aplicat obiectului sau, atit de singular... care scapa, insa, chiar acestor aplicatii. Esecul practic al stilisticii caracostiene poate fi comparat cu putinatatea aplicatiilor "reusite" (id est: consecvente) ale formalism-structuralismului asupra literaturii culte [1].

La fel, faptul ca proiectul sau teoretic ramine neterminat se datoreaza proportiilor enorme la care fusese conceput: neohumboldtianismul sau (in care vedem mai degraba o intelegere superioara a limitelor noii stiinte formale, deci - o optiune vizionara, decit reflectarea unui spirit retrograd, marcat de stiinta secolului al XIX-lea) ii impune deschiderea lingvisticii spre caracterologie si - in ultima instanta - spre antropologia filosofica.

Paradoxala, deci, stiinta caracostiana a limbajului se dovedeste atit dificil de circumscris, in analiza, unui singur punct de vedere, cit si dificil de caracterizat in citeva fraze. Ea pune la incercare, in primul rind, privirea sintetica a unui comentator. Termenul de referinta ar putea fi capitolul consacrat lui Caracostea de I. Oancea: autoarea intuieste imposibila sinteza ("Vosslerianismul sau, esential, vizibil in preeminenta punctului de vedere estetic in cercetarea limbii /sursele acestei optiuni nu sunt, v. supra, exclusiv vossleriene, n.I.B./
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.