Congresul PNTCD din 19 - 21 ianuarie 2001

Trimis la data: 2007-02-24
Materia: Stiinte Politice
Nivel: Liceu
Pagini: 12
Nota: 7.00 / 10
Downloads: 326
Autor: Sorin Marius
Dimensiune: 23kb
Voturi: 42
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Partidul National Taranesc ia fiinta in anul 1926 atunci cand liderul Partidului National Roman Iuliu Maniu si liderul Partidului Taranesc Ion Mihalache, hotarasc sa fuzioneze si sa creeze PNT. In perioada imediat urmatoare PNT ajunge la guvernare si mai precis intre anii 1928 si 1931 cand guvernul condus de Iuliu Maniu ia o serie de masuri in principal in cea ce priveste sectoarelor economiei romanesti. Perioada imediat urmatoare este plina de agitatii iar in 1928 Iuliu Maniu dizolva Parlamentul si convoaca alegeri, in urma carora PNT obtinea aproxmativ 77,67% o majoritate covarsitoare, acesta urmand sa formeze noul guvern.
Efortul principal al guvernului dupa alegeri a fost îndreptat spre consolidarea economiei. Această acţiune a fost stânjenită de cea mai mare criză economică din lumea capitalistă (1929-1933), accentuată în ţara noastră de preţurile de dumping ale produselor agricole practicate de URSS.

Guvernul a acţionat în vederea stabilizării şi convertibilităţii leului, cu reuşite remarcabile în condiţiile generale de criză. Această realizare a fost însă condiţionată de numeroasele împrumuturi externe care au împovărat bugetul şi au diminuat avantajele obţinute prin participarea capitalului străin în diferite activităţi economice.

O preocupare deosebită a guvernului a fost îndreptată spre rezolvarea problemelor ţărănimii. La 28 martie 1929, prin Legea cooperaţiei, s-a acordat autonomie şi s-a introdus autocontrolul în unităţile cooperatiste, consolidând, totodată băncile populare.
Ansamblul acestei vaste opere legislative a relevat dorinţa şi preocuparea guvernului naţional-ţărănesc pentru o bună administrare a statului şi pentru ridicarea nivelului de viaţă al cetăţenilor. Criza mondială însă a determinat anumite sporuri de impozite şi introducerea (după 1 ianuarie 1931) a "curbelor de sacrificiu", respectiv reduceri de salarii, însoţite de alte restricţii bugetare.

În politica externă, guvernul naţional-ţărănist a beneficiat de capacitatea şi prestigiul lui Nicolae Titulescu, personalitate de anvergură europeană, care a promovat o politică de alianţe: Mica Inţelegere (cu Cehoslovacia şi Iugoslavia), Tratatul de conciliaţiune şi arbitraj (cu Polonia), Protocolul de la Moscova etc., iar pentru descurajarea acţiunilor revizioniste:

Inţelegerea Balcanică, Pactul pentru definirea agresiunii, Pactul Briand-Kellogg. Ales în două rânduri preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, Nicolae Titulescu a obţinut clauze avantajoase privind reparaţiile de război şi a câştigat "procesul optanţilor" cu reprezentanţii latifundiarilor maghiari.

Prima perioadă de guvernare naţional-ţărănistă s-a sfârsit la 4 aprilie 1931, o dată cu demisia cabinetului Gh. Gh. Mironescu, confruntat cu tendinţele tot mai autoritare ale Regelui Carol al II-lea.

A doua perioada de Guvernare a PNT va fi intre 1932-1933, la recomandarea lui Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod a fost însărcinat cu formarea noului guvern. Alegerile generale s-au ţinut la 17 iulie (Adunarea Deputaţilor) şi 20-26 iulie (Senat), fiind câştigate de guvern cu 40,3% din voturi. Datorită primei majoritare prevăzute de legea electorală, acesta a obţinut 274 de mandate, faţă de PNL (Ion G. Duca) cu 28 mandate şi PNL (Gh. Brătianu) cu 14 mandate.

În anii ‘30, din PNŢ s-au desprins două personalităţi proeminente: Constantin Stere (4 aprilie 1930) şi Grigore Iunian (13 octombrie 1932). În pofida prestigiului lor personal, aceste desprinderi nu au afectat structura organizatorică şi puterea reală a PNŢ. Cei doi au organizat separat partide de sorginte ţărănească, şi anume: Constantin Stere – Partidul Ţărănesc-Democrat (6 mai 1931), iar Grigore Iunian – Partidul Radical-Ţărănesc (20 noiembrie 1932). Aceste partide nu au avut nici o pondere electorală, chiar şi după fuziunea lor sub numele de Partidul Ţărănesc-Radical (13 februarie 1933).

În urma acceptării de către rege a condiţiilor cerute de Iuliu Maniu, şi anume de despărţirea de Elena Lupescu şi de camarila formată în jurul său, Iuliu Maniu a admis să formeze guvernul (la 20 octombrie 1932), cedând insistenţelor conducerii de partid.

Împrejurările istorice ulterioare au evidenţiat situaţia paradoxală că Partidul Naţional Ţărănesc, devenit în scurt timp de la formare cel mai puternic partid din România, cu cea mai mare bază de simpatizanţi, cu cea mai temeinică structură organizatorică, având oameni politici reprezentativi pentru valorile fundamentale ale democraţiei şi dreptăţii sociale, ca Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, acest partid, aşadar, a rămas în opoziţie de-a lungul deceniilor care au urmat.

După această perioadă a urmat perioada de opoziţie a PNŢ-ului, luptând şi în acest timp pentru idealurile pe care şi le propusese în programul politic până în anul 1947 care este anul în care a început asuprirea partidelor istorice, implicit a PNŢ-ului şi a liderilor acestuia.

În perioada imediat următoare au fost arestati şi trimişi în judecată liderii partidelor istorice precum şi mulţi dintre membrii acestora, întemniţati, trimişi în lagăre, în mine sau la canal. Totodată însă, PNŢ-ul a mai supravieţuit şi în clandestinitate datorită unor membri fruntaşi care au supravieţuit torturilor la care erau supuşi de către poliţia politică.

Aşa dar, în anul 1987 Corneliu Coposu a integrat partidul, în clandestinitate, în familia de partide politice creştin-democrate şi, împreună cu ceilalţi lideri din generaţia de vârsta, a reânfiinţat partidul imediat după revoluţia din 1989.

Ca expresie a noilor condiţii politice interne, la 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului Bucureşti a înregistrat cu nr.1 notificarea PNŢCD privind reluarea activităţii în mod legal, ( alaturandu-se vechii denumiri si termenii de Crestin Democrat, datorita valorilor politice asemanatoare dintre PNT si partidele crestin-democrate din Europa ).

Din acest moment s-a constituit o conducere provizorie, avându-l ca lider pe Corneliu Coposu. În acest sens principiile partidului au fost şi cele patru principii constitutive ale partidului – patriotismul luminat, democraţia, morala creştină şi dreptatea socială – care sunt revalidate şi fac parte din principiile creştin-democraţiei moderne, cărora li se adaugă, firesc, personalismul, solidaritatea, libertatea, responsabilitatea şi subsidiaritatea.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.