Consiliul judetean

In aceeasi ordine de idei, in art. 22 din Legea nr. 215/2001 pentru administratia publica locala, se arata ca in fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publice locale.Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice investita cu coordonarea activitatii consiliilor locale ale comunelor si oraselor, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean (art. 122 alin. 1 din Constitutie, art. 101 alin. 1 din Legea nr. 215/2001). Asa cum am aratat in cazul consiliilor locale si consiliile judetene au o dubla natura: a) autoritati autonome locale; b) autoritati din cadrul administratiei publice locale. [3]

Impartirea administrativ-teritorial 232b13c a in judete sau tinuturi este evidentiata in documente inca de la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea. In Muntenia, inca din timpul domniei lui Mircea cel Batran, teritoriul era impartit in judete, conduse de un capitan de judet, iar in Moldova sunt cunoscute, in timpul lui Alexandru cel Bun, tinuturile, ce aveau in frunte un parcalab. In anul 1740 Constantin Mavrocordat inlocuieste capitanii de judet cu ispravnici, denumire ce o intalnim si in Moldova. Prin Regulamentele Organice (1831 in Muntenia si 1832 in Moldova) s-a facut impartirea judetelor in comune.

Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864, adoptata sub domnia lui Cuza, desi nu expres, recunoaste judetelor personalitate juridica, situatie consfintita ulterior si expres prin Legea din 31 mai 1904. Totodata, prin Legea lui Cuza din 1864, s-au creat organe de conducere, respectiv consilii judetene si prefecti. Astfel, in art. 1 alin. 1 se arata ca "in fiecare judet se statorniceste un consiliu, care se aduna periodic si, reprezinta interesele locale, colective si economice ale judetului". [4]

Potrivit Constitutiei din 1866, teritoriul Romaniei era impartit in trei categorii de unitati administrativ-teritoriale si anume: judete, plasi si comune. Legea din 1864 (cu modificarile ulterioare din 1872, 1883, 1886, 1894, 1898, 1904 si 1909, unele cu tendinta de descentralizare, altele cu tendinta de centralizare), a ramas in vigoare pana la Legea pentru unificarea administrativa din 14 iunie 1925, care da judetului o noua organizare in cadrul Romaniei intregite, pastrata si prin legile de organizare administrativa din 3 august 1929 si din 1936 (teritoriul Romaniei era impartit in judete, plasi si comune urbane sau rurale).

In toate aceste legi, judetul a avut menirea sa indeplineasca un dublu rol: de unitate administrativa descentralizata si de circumscriptie administrativa in care functioneaza serviciile exterioare ale unor ministere. [5] Consiliul judetean elabora regulamente pentru care "va cere si avizul comisiunii administrative a judetului" (art. 229 alin. ultim din Legea pentru organizarea administratiei locale). In general, regulamentele judetene aveau ca obiect: "organizarea serviciilor judetene, masuri de paza impotriva incendiilor, pompierii rurali, salubritatea publica, drumuri, canale, taxele pe drumurile judetene.