Constituirea semioticii ca disciplina - premise - obiect - principii

Trimis la data: 2010-03-29
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 6
Nota: 9.93 / 10
Downloads: 0
Autor: Iulia Octavescu
Dimensiune: 16kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ferdinand de Saussure, parintele structuralismului lingvistic, poate fi considerat si precursorul semioticii. Savantul elvetian - si, o data cu el, toata scoala franceza - numea aceasta "stiinta generala a semnelor" semiologie. Semnul lingvistic este doar unul din multitudinea de semne care se manifesta in realitatea exterioara. Saussure a avut intuitia dezvoltarii unei stiinte care sa studieze cu instrumente proprii toate aceste semne.
Charles Sanders Peirce (logician, matematician, filozof) este celalalt parinte al semioticii, fondator al scolii anglo-saxone, avansat in semioticile nonverbale. Peirce este cel care pune in circulatie teoria despre trihotomia semnului, spre deosebire de Saussure care descrie semnul lingvistic drept entitate biplana.

De altfel, aceasta esenta "conflictului" dintre cele doua scoli de cercetare. Dupa Peirce, semiotica este o metastiinta care comporta un studiu pe trei niveluri deosebite (cf. trihotomia semnului): sintaxa (relatia semn-semn), altfel spus, ce implica semnul; semantica (relatia semn-obiect), anume ce desemneaza (denoteaza) semnul; pragmatica (relatia semn-efect obtinut), ce exprima semnul.

Charles Morris (filozof), discipol al lui Peirce, este cel care - dupa mentorul sau si dupa Saussure - a delimitat mai precis cimpul de cercetare specific semioticii [1]. Acest cimp, considera el, nu poate fi decit coextensiv lumii inconjuratoare, caci lumea este "scena" de manifestare a semnelor de tot felul. Prin urmare, descrierea acestor semne nu poate fi realizata decit de o echipa de cercetatori de formatii intelectuale variate (lingvisti, logicieni, psihopatologi, biologi, filozofi, esteticieni, antropologi, sociologi etc.). Este normal sa fie asa, din moment ce manifestarea semnificatiei este atit de variata.

O problema acerb disputata de catre semioticienii de toate formatiile este aceea privitoare la rolul lingvisticii in semiotica, dat fiind ca limbajul articulat nu este un sistem semiotic ca oricare altul. Altfel spus, este limbajul articulat unul de referinta pentru toate celelalte? O data ce am semnalat o disputa legata de acest aspect, este evident ca la aceasta intrebare s-au formulat doua raspunsuri diferite. Multi lingvisti, dar si personalitati puternic marcate de lingvistica (Roland Barthes, Umberto Eco - de exemplu) ori chiar reprezentanti de marca ai semioticii de cu totul alte formatii intelectuale, sustin ca semiotica este subordonata lingvisticii.

Cealalta tabara avanseaza o opinie ce sustine contrariul. Saussure insusi, ca parinte al lingvisticii moderne (considerat asa cel putin pe plan european [2]), afirma ca lingvistica este doar un capitol al unei stiinte mai generale, anume semiologia. Raspunsul cel mai apropiat de realitate este - bineinteles, ca in toate - unul de mijloc: da, limbajul articulat este "un termen de referinta pentru orice sistem semiotic" (Solomon Marcus [3] - in Semnificatie si comunicare in lumea contemporana, op. cit.), dar relatia lui cu toate celelalte sisteme de semne este una de complementaritate.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.