Constructia subiectului intr-o comedie studiata - O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale

5. Imagine vizuala - "copaci roscati [...] s-au despuiat"; "Treceau cocorii";Imagine auditiva - "tanguind pustietate"; "tipa, pierdut, stolul cocorilor."
6. Metafora "fulgere verzi spargeau in tandari iadul norilor" creeaza o imagine vizuala expresiva, prin sugestia tumultului malefic al cerului plin de nori negri, impunatori, prin fulgurantul efect verzui care sfasie intunecimea si, mai ales, prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor, sparti in tandari de fulgerele terifiante.

7. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale, specificul national. In textul dat, vocea lirica descrie natura, dar si spatiul rural ("pe drumuri namolite gemeau care aplecate", "araturi", "vie"); poezia pare a idiliza trecutul ("Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi"), prin evocarea vremurilor de odinioara, dar viziunea poetului, desi unul dintre intemeietorii Gandirii, este sobra, iar limbajul este modernist. Este de remarcat mai curand ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric, o viziune macabra ("rece se inmormanta un les de soare", "cimitirul cerului", "nuci mocirlosi au galgait, arzand pucioasa"). Versificatia este clasica.

8. In a doua strofa este conturat procesul de strangere a parilor din vie de catre argatii care "grabira ca groparii" din cauza "sitelor de ploaie" care cerneau picaturi "stramb din zare". Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori, de parca ar avea loc "inmormantarea" ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii, al sfarsitului, al durerii, in urma ei neramanand decat umbre ale lucrurilor ce au fost candva.

9. In cazul poeziei de fata, sunt relevante expresivitatea si sugestia, concretizate de autor prin imagini vizuale, auditive si olfactive: "treceau cocorii tanguind pustietate", "miros de huma si de cremeni". Imaginarul are o nota de fabulos macabru, sugerata prin metafore si comparatii: "rece se inmormanta un les de soare", "cimitirul cerului", argatii se grabesc ca groparii pe care ii apuca ploaia. Epitete precum "nuci mocirlosi", "scorpie cleioasa" (in acelasi timp metafora a ploii) sau metafora "cocoasa lumii" suna arghezian.
(Marius Molea, 12H, coord. prof. dr. Anca Roman)
II. 64 (nefericire)

Dintotdeauna, intre om si natura a existat o legatura speciala, fara de care viata nu ar fi fost posibila. Natura a fost cand element protector, cand factor negativ, cand minimalizata, cand inzestrata cu puteri magice, dar intotdeauna un element constant, ce a starnit atat admiratie cat si controverse. De aceea, in opinia mea, afirmatia este mai mult decat adevarata.

In primul rand, starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. Intotdeauna cand suntem fericiti, toate celelate probleme par mult mai usor de rezolvat, vremea este mai frumoasa, soarele stralucitor, iar norii dispar cu desavarsire de pe cerul sufletului. De accea, cand in suflet este senin, afara nu va ploua niciodata. Apoi, cand oamenii sunt tristi, deziluzionati sau dezamagiti, intodeauna vor considera ca natura le impartaseste sentimentele, regasind parca in stropii de ploaie picaturile lor de tristete.