Constructie de personaj - Ion, L. Rebreanu

Statul social al personajului se releva inca din primele pagini in descrierea casei, prin tehnica detaliului semnificativ, saracia e reflectata in acoperisul de paie si sparturile din gard, dar si in atitudinea umila a tatalui sau pe langa chiaburii satului: "ca un caine la usa bucatariei". Apoi, din fisa biografica, aflam ca Glanetasu tatal, desi a obtinut pamant din zestrea Zenobiei, nu s-a dovedit vrednic sa-l pastreze. Ca unic fiu, Ion cand ajunge flacau, preia gospodaria pe umerii sai, placandu-i munca mai mult decat cartea si de atunci nicio palma de pamant nu s-a mai instrainat. Dorind sa-si schimbe conditia/statutul prin mijloace necinstite, personajul declanjeaza o vina tragica, devenind polul dur al conflictelor sociale care sustin opera. Conflictul central este dat de lupta lui Ion pentru a obtine pamanturile lui Vasile Baciu, ambitie motivata doar partial de mentalitatea satului arhaic ca posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate.

Psihologic, tanarul resimte dureros frustrarea de a fi marginalizat, desi prin calitatile sale se stie superior altora din sat si de aceea are o fire patimasa, iute la manie, cautand adesea prilej de a-si varsa oful in bataie. Nehotarat initial intre doua voci tiranice, "glasul pamantului" si "glasul iubirii", personajul poate parea o victima a conflictului interior. In fapt, cele doua chemari launtrice insa nu-l arunca intr-o situatie-limita, pentru ca forta lor se manifesta succesiv, nu simultan. Se poate chiar integra tipologiei ambitiosului fara scrupule, caracterul violent/impulsiv, lipsa de sensibilitate/umanitate pundu-i in umbra calitatile.