Contributia marilor clasici la dezvoltarea limbii si literaturii romane

ridica pe culmi nebanuite dragostea de patrie prin fervoarea cu care cultiva istoria si peisajul romanesc in poeme ca "Scrisoarea III", "Calin (file din poveste)", "Muresanu (tablou dramatic)" pune poezia culta intr-o rela-tie de profunzime cu folclorul romanesc si mai ales cu numeroasele lui ecouri mitice in "Luceafarul", "Musatin si codrul", "Povestea Dochiei si ursitorile", "Ce te legeni...", "Povestea teiului", "Strigoii", "Mai am un singur dor", etc;

incheaga imaginea marilor geneze ori prabusiri cosmice in "Scrisoarea I" sau "Luceafarul"; se lasa patruns de sentimentul etern dureros al ireversibilitatii timpului in "Trecut-au anii...", "Revedere" sau "O, ramai"; face reflectii amare sau orgolioase pe marginea conditiei creatorului de geniu in amintitele poeme "Scrisoarea I" si "Luceafarul"; evadeaza, cand si cand, in fantasticul peisaj cosmic, impreuna cu Hyperion din capodopera lui absoluta, ori cu Dionis (Dan) din nuvela "Sarmanul Dionis"; trece cu fierul rosu al pamfletului peste aspectele revoltatoare ale societatii din vremea lui in "Scrisori (

I, II, III)"; pune luna, codrul, lacul, izvorul, vantul, steaua, teiul, pasarea - motive poetice atat de frecvente la Eminescu si nu numai - sa circule liber in lieduri, romante, idile, elegii ca "Somnoroase pasarele...", "Pe langa plopii fara sot...", "Dorinta", "Lacul", "Floare albastra", "Sara pe deal" ori nuvele ca "La aniversara", "Cazarma", impletind indestructibil sentimentul iubirii cu natura.Tot acum se poate vorbi de adancirea procesului de dezvoltare a perspectivei estetice a realismu-lui prin proza lui Creanga din "Amintiri..." si "Povesti", prin nuvelele lui Caragiale si prin romanele lui Slavici, dar cel mai important roman al lui, "Mara".

Sensurile adancirii realismului se manifesta in urmatoarele directii:
a.) surprinderea particularitatilor esentiale ale vietii satului, prin caracterele umane create de Creanga in "Amintiri..." si "Povesti", ceea ce ne trimite, in egala masura, mai ales daca luam in seama intentiile moralizatoare bine strunite totusi de autor, si spre clasicism;
b.) aparitia unor elemente naturiste insinuate prin studiul, la diferite niveluri, asupra laturii psihologice a personajelor surprinse in diferite momente de criza morala cu tendinta spre patologic. Este cazul ca-torva nuvele ale lui Caragiale si in primul rand al celei intitulate "In vreme de razboi";