Conventia Europeana - Laboratorul Constitutiei

Trimis la data: 2009-06-29
Materia: Drept
Nivel: Facultate
Pagini: 12
Nota: 7.32 / 10
Downloads: 431
Autor: Aurelia
Dimensiune: 288kb
Voturi: 12
Tipul fisierelor: pdf
Acorda si tu o nota acestui referat:
Prima Conventie pentru Carta drepturilor fundamentale. Consiliul European de la Köln din 3 si 4 iunie 1999 a dat dovada de imaginatie în privinta deciziei asupra compunerii grupului pe care voia sa-l însarcineze cu redactarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii.
De la prima reuniune din decembrie 1999, membrii acesteia au decis sa o boteze Conventie. Era astfel clara referirea la un proces constituant. Germanii nu puteau sa nu se gândeasca la “Conventia Constitutionala” din 1948, începuta de presedintele Conventiei, Roman Herzog, fost
presedinte al Republicii Federale Germania, fost judecator la Curtea Constitutionala din Karlsruhe si profesor de Drept Constitutional.
Francezii, la rândul lor, aveau în memorie Conventia care, de la prima sa reuniune din 21 septembrie 1792, a proclamat Republica.

În mai 1777, reprezentantii tuturor statelor americane, cu exceptia Rhode Island, s-au reunit la Conventia de la Philadelphia. Ele erau mandatate sa propuna în Congres amendamente la unele din articolele Confederatiei, tratat ce unea cele treisprezece foste colonii. Reunite sub presedintia delegatului statului Virginia, George Washington, acestea au adoptat o ordine de zi care prevedea “instalarea unui guvern national, constând dintr-un legislativ, un executiv si un judiciar,
supreme”.

Membrii grupului au dat dovada de un curaj simbolic în alegerea numelui. Aceasta nu i-a împiedicat sa lucreze cu tact si sa reuseasca sa adopte, la 2 decembrie 2000, un text care putea sa obtina acordul unanim în Consiliul European. Textul Cartei drepturilor fundamentale ale UE este departe de a întruni unanimitatea comentatorilor si mai ales a juristilor. A fost vorba, totusi, despre un tur de forta care a constat în formularea de o maniera relativ mai clara a unui numar de principii incluse pâna atunci în tratatele institutive, în directive sau reglementari comunitare, precum si în numeroase decizii ale Curtii de Justitie.

b. Curajul si realismul politic de care au stiut sa faca dovada membrii acestei prime Conventii (62 de titulari si aproape tot atâtia supleanti, precum si 12 observatori) i-a convins pe sceptici, atât pe cei din rândul politicienilor, cât si din al practicienilor si al universitarilorspecializati în afaceri europene, ca formula Conventiei este una valida. Aceasta se datoreaza în special combinatiei de tehnicitate – inclusiv în expertiza juridica necesara redactarii textelor – si de lizibilitate, de care face dovada textul final. Conventia s-a evidentiat ca fiind suficient de reprezentativa pentru toate institutiile europene si nationale pentru a avea o legitimitate egala cu cea a Conferintelor Interguvernamentale traditionale, ceea ce o distinge de toate comitetele anterioare de întelepti, de experti etc.

Desi a trebuit sa ajunga la unele compromisuri, ea nu a avut de suferit de pe urma excesului de dispute diplomatice si de negocieri pe culoar, care au marcat tot mai mult conferintele menite sa revizuiasca tratatele comunitare si ale UE. Din acest motiv, începând cu 1999, propunerile de reforma asupra procedurii de revizuire a tratatelor
europene se refera practic toate la modelul Conventiei, în pofida existentei mai multor variante.

1.2. Mandatul de la Laeken: Conventia asupra viitorului Europei
a. Continuitatea dintre Conventia pentru Carta din 1999-2000 si Conventia europeana din 2002-2003 este atât de evidenta încât se remarca eforturile care au trebuit depuse în 2001 de partizanii acestei formule, pentru ca ea sa fie în cele din urma adoptata de cei cincisprezece sefi de stat si de guvern ai Uniunii la summit-ul de la Laeken din 14-15 decembrie 2001. Anterior, sefii de stat si de guvern reuniti la Nisa au adoptat un tratat despre care se considera ca va putea rezolva problemele institutionale puse de largire si care au fost lasate în suspensie dupa tratatul de la Maastricht.

b. Lectura mandatului de la Laeken arata în ce masura au stiut membrii Conventiei sa exploateze toate marjele de manevra pe care le-au avut la dispozitie. Esentiala era, totodata, respectarea mandatului, pentru a nu da nici un motiv guvernelor sceptice care nu ar fi fost dispuse sa puna la arhiva documentul final chiar din momentul în care acesta le
era prezentat. Aceasta explica, în mod deosebit, insistenta lui Valery Giscard d’Estaing de a prezenta cel putin primele doua parti la summitul de la Salonic din 20 iunie 2003 si nu la finele verii, asa cum i-au cerut-o numerosi membri ai Conventiei.

Compozitia si durata activitatilor au fost fixate din exterior, membrilor Conventiei ramânându-le sa gaseasca o denumire. Acesta a fost “Conventia europeana”, o tranzitie subtila în raport cu “Conventia asupra viitorului Europei” mentionata în declaratia din 2001. Conventia a exploatat cu precadere marja de manevra în ceea ce priveste textul final. Introducerea cuvântului “Constitutie” în Declaratia de la Laeken nu a fost tocmai usoara.

c. În decembrie 2001, Consiliul european cerea un document final care sa poate cuprinde fie diferitele opinii, precizând si sprijinul pe care l-au primit, fie recomandarile în caz de consens”. În iulie 2003 a fost acceptat un text unic, botezat “Constitutie” având de facut o singura optiune: fie repunerea articolului IV-1, relativ la “Însemnele Uniunii”, în prima parte, fie lasarea lui acolo unde era.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.