Conventia de arbitraj

Trimis la data: 2004-03-19 Materia: Drept Nivel: Gimnaziu Pagini: 25 Nota: / 10 Downloads: 22
Autor: Padure C. Daniela Dimensiune: 30kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
În literatura de specialitate convenţia de arbitraj a fost definită ca reprezentând “înţelegerea părţilor de soluţiona un litigiu de comerţ internaţional prin intermediul arbitrajului ocazional ori permanent”1 sau “ acordul părţilor contractului de comerţ internaţional de a supune litigiul ivit între ele în legătură cu executarea acelui contract arbitrajului”2.

În literatura de specialitate convenţia de arbitraj a fost definită ca reprezentând “înţelegerea părţilor de soluţiona un litigiu de comerţ internaţional prin intermediul arbitrajului ocazional ori permanent”1 sau “ acordul părţilor contractului de comerţ internaţional de a supune litigiul ivit între ele în legătură cu executarea acelui contract arbitrajului”2.

Convenţia de arbitraj se poate prezenta sub cele două forme3:
compromisul sau convenţia de compromis;clauza compromisorie sau clauza de arbitraj Compromisul este acordul prin care părţile supun litigiul existent între elespre soluţionarea unui arbitraj.Compromisul trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

Să se refere la un litigiu actual şi determinat, menţionat ca atare în actul de compromis.În cazul în care părţile au în vedere un litigiu, care încă nu s-a declanşat, acordul lor privind arbitrarea acestui litigiu ne este compromis, ci o clauză compromisorie.

Situaţia este diferită dacă fără a fi un litigiu deja născut, există faptul litigios, , adică acela care este susceptibil de a da naştere, ulterior, la un litigiu4; părţile pot încheia un compromise valabil.
Existenţa unui litigiu este de esenţa contractului de compromis.
Inexistenţa litigiului semnifică lipsa de obiect a compromisului ;i este sancţionată cu nulitatea actului de compromis, precum şi a sentinţei care ar fi dată în aceste condiţii.

Arbitrii pot statua numai asupra cererii ce au fost sesizaţi. Dacă ei se pronunţă cu privire la un litigiu inexistent, înseamnă că statuează ultra petita, cu toate consecinţele aferente unei asemenea statuări.5
Acordul părţilor trebuie să fie exprimat de aşa natură încât să rezulte că arbitrii sunt învestiţi cu putere de a judeca, fiindcă altfel acordul părţilor ar putea exprima un alt contract ( tranzacţie, expertiză ), dar nu un compromis, convenţie de arbitraj.

În cuprinsul compromisului părţile trebuie să desemneze arbitrul
( eventual arbitrii ) ce urmează să statuieze asupra contenciosului lor.
Desemnarea arbitrilor trebuie făcută prin arătarea numelui lor sau în orice alt mod de natură să denote certitudinea în privinţa identităţii persoanei desemnate ( cum ar fi de exemplu, desemnarea ca arbitru a preşedintelui Curţii de arbitraj) ; în acest caz se înţelege că va fi arbitru persoana care va avea această calitate la momentul când trebuie să aibă loc arbitrajul.

Nedesemnarea arbitrilor prin actul de compromis antrenează nulitatea actului respectiv; părţile au însă posibilitatea să înlăture acest viciu şi să acopere nulitatea actului, desemnând ulterior arbitrul sau arbitrii.Actul de compromis trebuie să conţină precizările necesare cu privire la organizarea arbitrajului asupra căruia părţile au convenit, precum şi procedura de arbitrare.

De asemenea părţile fixează şi termenul înăuntrul căruia urmează să aibă loc arbitrajul. Acest termen este supus – în ceea ce priveşte modul de calcul – regulilor dreptului comun. El poate fi însă prorogat, expres sau tacit, prin acordul de voinţă al părţilor.6 Termenul poate fi suspendat în prezenţa unor împrejurări, cum ar fi de pildă, desfăşurarea unei proceduri penale fondată pe acelaşi element de fapt cu privire la care este chemat să se pronunţe arbitrajul, precum şi în cazul în care există o chestiune prejudiciabilă.

În conţinutul actului de compromis poate fi inserată o clauză prin care arbitrii pot statua în echitate sau “ex aeguo et bono”. Expirarea termenului fixat de părţii pentru înfăptuirea arbitrajului nu înrăutăţeşte situaţia de drept a acestora existentă în momentul împlinirii termenului.

Astfel, dacă în actul de compromis s-a consemnat o recunoaştere sau o mărturisire a unei părţi, acestea rămân câştigate cauzei, putând fi invocate ulterior de către cealaltă parte împotriva celui care la făcut.
În ipoteza în care actul de compromis este nul, rămân valabile toate acele prevederi ale lui ce sunt independente de cauza ce a provocat nulitatea şi care poate fi, spre exemplu, omisiunea de desemnare a arbitrilor.

Compromisul fiind un acord de voinţă produce efectele unui contract, cum sunt bunăoară cele privind opozabilitatea între părţi faţă de terţi. Tot astfel actul de compromis poate fi atacat prin acţiunea în simulaţie sau prin acţiunea pauliană, când sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru promovarea acestor sancţiuni.

Compromisul se analizează şi ca act judiciar,7deoarece el produce efecte specifice unor asemenea acte precum: întreruperea prescripţiei acţiunii cu referire la care el s-a perfectat, suspendarea perimării unei proceduri declanşate între aceleaşi părţi, pentru aceiaşi cauză, împiedicarea părţilor de a supune litigiul respectiv unei alte judecăţi.

Proba actului de compromis se face prin orice mijloace de dovadă fiind vorba de un act pur consensual. Inexistenţa compromisului poate fi invocată în diferite forme. De regulă, ea se constată prin inserarea protestului părţii interesate în procesul-verbal sau în cuprinsul încheierii date de arbitri.

Participarea părţilor la procedura de arbitraj sau achiesarea lor la sentinţă arbitrală – făcută expres sau tacit ( în acest din urmă caz, prin executarea voluntară a sentinţei) – acoperă lipsa actului de compromis redactat în scris. Clauza compromisorie este acordul prin care părţile supun soluţionării unui arbitraj litigiul ce ar putea interveni între ele în legătură cu un contract.

Clauza compromisorie este un acord anterior oricărui contencios între părţile contractante; aşadar litigiul trebuie să, fie viitor şi eventul.8 Prin această clauză compromisorie se deosebeşte de compromis, care priveşte litigii deja existente între părţi. Clauza compromisorie se înscrie ca o stipulaţie în cuprinsul unui contact comercial.9 Este posibil însă ca părţile să o adauge contractului respectiv chiar ulteror perfectării lui, ele având libertatea să-l completeze cu orice clauze doresc.

Adăugarea sa ulterioară trebuie făcută însă până la ivirea litigiului, deoarece după acest moment orice clauză ar interveni cu privire la aceasta ar constitui un compromis în măsura în care ar îndeplini condiţiile compromisului, adică înscrisul constatator al convenţiei respective ar conţine, şi expunerea
litigiului (obiect al arbitrării), precum şi indicarea numelui arbitrilor.

Atunci când din clauza compromisorie lipseşte precizarea referitoare la desemnarea arbitrilor, actului respectiv nu i se va poate recunoaşte nici valoarea de compromis şi nici valoarea de clauză compromisorie.10
Indiferent dacă clauza compromisorie este inserată în contractul principal ca o stipula ţie distinctă acestuia sau este constatată printr-un înscris separat – întocmit concomitent cu contractul sau la o dată ulterioară, dar înaintea ivirii litigiului între părţi – ea trebuie să nu lase nici o urmă de îndoială cu privire la voinţa partenerilor contractuali de a supune eventuale litigii ce ar putea să apară între ele în legătură cu executarea obligaţiilor asumate prin contractul principal unui anumit arbitraj.

Strânsa legătură dintre contractul principal şi clauza compromisorie conferă acesteia din urmă caracter accesoriu faţă de acel contract. Clauza compromisorie este întotdeauna legată de existenţa contractului principal în care rezidă de altfel raţiunea ei de a fi. Ea există pentru că există contractul principal şi se realizează ca o consecinţă a existenţei acestuia din urmă.

Durata în timp a acestei clauze coincide cu durata în timp a contractului, iar atunci când textul ei vizează şi consecinţele desfiinţări contractului, acţiunea sa în timp se prelungeşte până la lichidarea acelor consecinţe. Pe de altă parte, cedarea contractului implică şi cedarea cauzei compromisorii, ,în acelaşi mod şi cu respectarea aceloraşi condiţii de formă; excepţie fac doar cazurile în care clauza compromisorie se analizează ca fiind un contract.

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.