Copilaria

Imi doream foarte mult sa devin un adult, dar intelegeam ca aceasta va necesita timp, timp care trece precum o apa uneori mai incet alteori mai repede si niciodata nu sta pe loc.Acum sunt alte prioritati sa invat sa ma distrez dar asta nu inseamna ca nu ma mai pot juca. Si dupa cum vine il intreb pe tata intr-o zi:
- Pot sa ma duc la o petrecere in aceasta seara ma invitat la el un coleg nou e la noi in clasa de cateva zile.

- Nou zici hmm, imi pare rau dar pana nu apuci sa-l cunosti mai bine nu am sa te las.
- Dar e un baiat cumsecade.
- Fiule toata lumea e cumsecade mai ales cand doreste ceva traim intr-o lume periculoase cu incercari care te asteapta la tot pasul. E spre binele tau.
- Dar...?!

- Nici un dar acum treci in camera ta si invata pentru maine !
- Imi distrugi viata i-am zis si plec fugind pe scari.
Stand in pat si gandindu- ma imi zic: ,,Oh daca as putea ca o zii sa fiu in locul parintilor mei , doar una si le voi arata diferenta dintre a invata toata ziua si de a merge la o petrecere ,sa fiu eu ei nu s-au nascut copii sau ce?

In fata ochilor mi se asternuse negru, si dintr-o dat ca din senin ma trezesc in papucii tatalui meu la propriu. Sunt derutat oare ce se intampla stai cateva minute asta sun eu adult si acela e tata care il vad alergand si fiind copil.
- Aaa, aaa, aaa ce pantofi e asta?!
- Ce e tata ai patit ceva ?

- Tata?
- Da ce ai ?
- Nimic.
- Hei tata un coleg nou m-a chemat acasa la el pentru o petrecere dar inainte sa spui nu ,el e cumsecade.
- Ba sa fiu eu parinte oo sunt adica tata e timpul sa-i arat ce inseamna sa te duci la o petrecere.