Copilul si imaginea copilariei - Ion Creanga

Fara a respecta cu fidelitate cronologia in cele patru parti ale acestui "prim roman al copilariei", scriitorul ne ofera spectacolul varstei fericite, povestea copilariei care apartinut biographic lui Creanga, dar care , prin caracterul ei plin de veselie, de nevinovatie, reprezinta imaginea copilariei de pretutindeni si de oricandimaginea"copilariei copilului universal"(George Calinescu). Creanga porneste de la particular si urca spre generalizari. Chipul lui Nica inceteaza sa sa mai fie chipul scriitorului la varsta copilariei si devine imaginea copiulului din totdeauna, iar autorul e constient de acest lucru "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce o vrea".

Acestui univers unic ideal, copilaria ,Creanga ii construeste un spatiu ideal , satul Humulesti, evocat din perspective sentimentului apartenentei la vatra satului "Ia,am fost si eu in lumea asta ,un hot cu ochi,,o bucata de huma insufletita din Humulesti....."Amintindu-si cu madrie de satul copilaiei Creanga il evoca intr-o viziune complexa - geografic ("sat mare"), psihologic("sat mare si vessel", cu oameni gospodari, "flacai si si fete mandre)., dar si istoric ("sat vechi razasesc" cu oameni ce deschindeau "din plaiesii care s-au luptat cu Solveski, craiul polonilor". Marturie sta Cetatea Neamtului, al carei chip se oglindeste cu mahnie de atatea veacuri in "Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul".

Imaginea este croita si din perspective vietii de familie. Familia devine nucleul, celula de baza a satului si intr-un sat ca Humulesti, familia nu putea decat sa fie o familie de gospodari, pentru ca humulestenii sunt oameni de isprava, harnici si veeli, cinstiti si demni , inlitori de datinisi de pamant, avizi de cultura, fie si la nivel folcloric. Naratiunea se inchide in acesta parte pentru a studia din interior acest miracol, familia,din care se distingea "hotul' de Nica. Satul devine astfel un univers al jocurilor "pline de hazul si farmecul copilariei". De aceea nu intamplator "nazdravaniile"lui Nica sunt concentrate in partea a ||-a a seriei.

Satul devine un simbol al satului moldovenesc,imaginea satului romanesc in general, a satului etern,incetand sa mai fie o asezare izolata.Spre aceasta isi revarsa Nica, devenit "holtei" in partea a |V a , deci constient de locul sau in lumea satului potopul de Sentimente, o adevarata "descarcare lirica" (S.Calinescu):"Dragu-mi era satul nostrum cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalui,in care se oglindeste cu mahnie Cetatea Neamtului de atatea veacuri".