Costache Negruzzi

C. Negruzzi trăieşte şi se formează într-o perioadă de renaştere naţională, fiind alături, în acţiunile culturale şi literare de mai tinerii M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo.

Scrierile publicate în periodicele vremii (Albina românească, Curierul de ambe sexe, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Dacia literară, Propăşirea ş.a.) au fost adunate în volumul Păcatele tinereţelor (1857). Volumul cuprinde poezii, proză, opere originale şi traduceri orânduite în patru cicluri: Amintiri de juneţe (cu două nuvele romantice, o povestire umoristică şi un basm localizat – Toderică); Fragmente istorice; Neghină şi pălămidă (poezii), Negru pe alb – Scrisori la un prieten (inaugurând astfel genul epistolar). C. Negruzzi e primul scriitor modern din Moldova şi întemeietorul nuvelei istorice.

Negruzzi este iniţiatorul unor specii literare inedite în acel moment în literatura română, cum ar fi: primul model de literatură memorialistică (Fragmentul Cum am învăţat româneşte); nuvela romantică (Zoe, O alergare de cai); „anecdotul istoric Aprodul Purice” (apărut în 1873, înaintea Daciei literare, fragment din proiectata epopee Ştefaniada); prin schiţa portretistică din Reţetă şi Fiziologia provincialului (1840), Negruzzi este întâiul observator social, înainte de Vasile Alecsandri.

Fabulosul şi proverbialul din poveştile lui Creangă sunt prefigurate în Scrisoarea XII (Păcală şi Tândală, 1842), ca şi caracterul evocator din scrierile lui Mihail Sadoveanu. Teatru – Cârlanii, Doi ţărani şi cinci cârlani, Muza de la Burdujeni, jucată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi.

Negruzzi a fost preocupat şi de problemele limbii într-un număr de patru scrisori, intitulate Critică, pe temeiul cunoaşterii limbii vorbite, a textelor vechi; preocupat şi de creaţia folclorică (Păcală şi Tândală), a grupat proverbele pe teme (ca şi A. Pann în Povestea vorbei).

Scriitor plin de spirit, în opera lui Negruzzi sunt prezente ironia şi umorul, vorbirea în sentinţe şi aforisme ca la clasici. Aflat la temelia literaturii moderne, în opera sa se reflectă modalităţile artistice ale epocii, clasice şi romantice. Prin nuvela Alexandru Lapusneanul, C. Negruzzi a devenit un scriitor clasic.

Nuvela a apărut în 1840 în revista Dacia literară, în primul număr, cu titlul Scene istorice din cronicele Moldaviei, alexandru lăpuşneanul, confirmând dezideratul exprimat de Mihail Kogălniceanu în articolul-program (Introducţia).


Aprecieri critice

„Negruzzi era un burghez cu legături în lumea feudală prin moşie, relaţii de familie şi raporturi sociale, situat ca înalt slujbaş într-o poziţie de dependenţă faţă de autoritate; în ordinea spiritului, el încearcă să se elibereze, însă, de ingerinţele puterii şi de lestul inerţiei conservatoare; voia să meargă cu veacul şi înţelegea că înaintarea spre o orânduire nouă e inevitabilă; avea idei mai limpezi sau mai tenebroase, câteodată nimerea adevărul şi alteori bâjbâia să-l descopere, dar prin întreaga structură a minţii şi prin ţelul căutărilor lui, participa deplin la universul valorilor burgheze.”
Paul Cornea, Costache Negruzzi, Montesquieu şi ideologia aripei moldoveneşti a paşoptismului, în vol. De la Alexandrescu la Eminescu, E.p.l., 1966, p. 105.