Criminalitatea din perspectiva normativului

CRIMINALITATEA DIN PERSPECTIVA NORMATIVULUI PENAL

Notiunea juridica de delict (crima)

Din punct de vedere juridic , un comportament delincvent este definit
printr-o serie de trasaturi specifice , care se regasesc in
majoritatea sistemelor legislative si anume :

a. reprezinta o fapta , o actiune (inactiune) cu caracter ilicit ,
imoral , ilegitim , ilegal , prin care sunt violate si
prejudiciate anumite valori si relatii sociale ;
b. aceasta fapta este comisa de o anumita persoana care actioneaza
deliberat , constient si responsabil (cu alte cuvinte , are
raspundere penala) ;
c. fapta respectiva este incriminata si sactionata de legea penala .

Reprezentand o institutie de baza a dreptului penal , delictul este o
fapta antisociala , ilicita, care lezeaza o serie de valori si relatii
sociale , fapta imputabila anumitor persoane si constitutiva de efecte
juridice , adica de raspundere penala .Pentru acest motiv , numai in
prezenta unei anumite fapte , considerata ilicita sau ilegala , norma
prevede sactionarea persoanei vinovate . Pentru a exista deci ,
raspundere penala , trebuie sa existe , in primul rand , o fapta
antisociala reala , savarsita de o anumita persoana care este
responsabila , iar in al doilea rand , fapta respectiva trebuie
incriminata de legea penala . Inexistenta uneia sau a mai multora
dintre aceste trasaturi (ilicitatea , vinovatia , incriminarea)
conduce , practic la inexistenta delictului sau crimei ca atare .

Principiul legalitatii delictului si sanctiunii ("nullum crimen sine
lege", "nulla poena sine lege") este inscris la loc de frunte in marea
majoritate a legislatiilor penale moderne , reprezentand suprema
garantie a respectarii drepturilor si libertatilor individuale . Din
nefericire , acest principiu a fost neglijat sau ignorat de unele
sisteme penale totalitariste si inlocuit cu principiul "analogiei"
delictului , ceea ce a condus la comiterea unor abuzuri judiciare
impotriva unor persoane nevinovate .

Definirea si circumscrierea delictului prin cele trei trasaturi
mentionate au nu numai o importanta teoritica generala ,cat si una
practica , permitand :

a) includerea , in categoria delictelor si crimelor , numai acelor
actiuni si fapte care intrunesc comulativ aceste trasaturi (de pilda ,
nu reprezinta delict fapta comisa de un individ , care este lipsit de
discernamant sau de raspundere penala , sau savarsirea unei fapte care
, desi este imorala , nu este incriminata de legea penala) ;

b)delimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari al
normelor de drept, care nu afecteaza insa ordinea sociala si normativa
si nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor , grupurilor ,
institutiilor (cum sunt , de pilda , contraventiile , delictele civile
,abaterile disciplinare sau administrative , fata de care sunt
adoptate sanctiuni civile, disciplinare , financiare ,
contraventionale etc.).

Spre deosebire de alte sisteme penale , Codul penal roman elaborat in
1969 si aflat inca in vigoare , cu unele modificari facute in special
dupa 1990 , nu utilizeaza notiunea de delict sau crima , ci pe cea de
infractiune .

Clasificarea faptelor antisociale in delicte , si crime se face , in
functie de doua criterii :

a)cel al gravitatii , tinandu-se cont de valoarea pagubei produse,
valoarea obiectului lezat, felul si modalitatea de comitere a faptei
etc. ;

b)cel al sanctiunii aplicate . Pe aceasta baza, in unele
sistemepenale, actiunile ilicite indreptate impotriva sigurantei
statului , vietii persoanelor , sau impotriva unor bunuri si valori
deosebite , care au produs efecte grave sau sunt comise prin violenta
, cruzime, frauda si coruptie sunt considerate crime , in timp ce
faptele comise impotriva unor valori si bunuri mai putin importante,
din neglijenta sau culpa sunt incriminate ca delicte.

Prin utilizarea celui de al doilea criteriu , cel al sanctiunii
(pedepsei) , faptele pentru care se aplica pedepse criminale sunt
crime , in timp ce cele sanctionate corectional sunt delicte .

Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate ,
intr-o serie de sisteme penale se face distinctie intre :

a)delicte sau crime politice , considerate ca deosebit de grave , cum
sunt cele care violeaza ordinea sociala , normatica , siguranta
statului si institutiilor sale fundamentale ;

b)delicte sau crime de drept comun , indreptate contra proprietatii ,
familiei , bunelor moravuri etc.

Recunoasterea unor diferente intre cele doua tipuri de delicte -
politice si de drept comun - se concretizeaza in existenta,in mai
multe legislatii, a unui sistem special de sanctiuni pentru delicte
politice (asa numitele pedepse politice),teoretic, mai bland decat
sistemul sanctiunilor

aplicate delictelor de drept comun .

Sistemul nostru penal nu recunoaste nici diferentierea actelor
antisociale cu caracter penal in delicte si crime , si nici
subimpartirea acestora in delicte politice si delicte de drept comun.

Prin articolul 17 din Codul penal, infractiunea este definita ca o
"fapta care prezinta pericol social ,savarsita cu vinovatie si
prevazuta de legea penala".

Prima trasatura ,aceea de pericol social, se refera la aspectul
material, obiectiv al infractiunii ;a doua priveste aspectul moral sau
subiectiv al infractiunii ,iar a treia include aspectul legal al
infractiunii.

Criteriul "pericolului social" avand o puternica incarcatura
ideologica si de clasa trebuie abandonat ,urmand a fi adoptate noi
criterii democratice ,legitime si umaniste, in functie de care vor fi
dezincriminate unele fapte "periculoase" (cum ar fi de pilda ,
avortul-deja dezincriminat , cersetoria , vagabondajul , chiar
prostitutia si homosexualitatea etc.) si incriminate , in schimb ,
acele fapte care violeaza valori si relatii sociale importante (cum ar
fi , de pilda, coruptia , frauda bancara , evaziunea fiscala , crima
organizata etc.) .

De asemenea , in functie de exigentele prevenirii criminalitatii din
tara noastra , anumite fapte savarsite cu violenta (omor, viol,
talharie) , prin frauda si coruptie vor trebui considerate drept
crime, in timp ce altele trebuie sa fie considerate delicte .

Tot astfel , este necesara o departajare a delictelor si crimelor in:
politice si de drept comun, tratamentul de executare a sanctiunilor
pentru delictele politice urmand a fi mai moderat , comparativ cu cel
aplicat delictelor de drept comun .

Factorii si elementele delictului (crimei)

Fundamentand trasaturile constitutive ale notiunii de delict sau
crima, juristii recunosc faptul ca el reprezinta, in primul rand, un
fenomen social, fiind estimat in functie de valorile si normele
sociale de conduita pe care le violeaza .Totodata, delictul dobandeste
o conotatie juridica prin consecintele sale prevazute de norma penala.

Ca fapta antisociala, comisa in societate, crima presupune actiunea
(inactiunea) unei persoane, care atenteaza (cu discernamant si
vinovatie) la anumite valori si relatii sociale ce sunt protejate de
normele de drept penal. Plecand de la aceasta constatare, in doctrina
dreptului penal se considera ca orice delict include patru elemente
sau factori:obiectul si subiectul delictului, latura obiectiva si
latura subiectiva a delictului .

Dintre acestia , obiectul si subiectul reprezinta factorii (sau
conditiile) delictului, in timp ce latura obiectiva si cea subiectiva
alcatuiesc elementele delictului . Pentru ca o anumita fapta sa
constituie , de pilda , delictul de furt sau talharie , ea trebuie sa
intruneasca cumulativ aceste elemente si conditii , adica : sa fie o
fapta ilicita prin care este lezat (furat , distrus , sustrat etc.) un
anumit bun (obiect) , de catre o persoana responsabila, prin care se
produc consecinte negative (pierderea sau distrugerea bunului) .

Dimpotriva, nu constituie delictul de furt sau talharie fapta unei
persoane lipsite de discernamant sau iresponsabila (elementul
subiectiv) ori disparitia unui bun , in absenta unei actiuni
desfasurate de o anumita persoana (latura obiectiva) .

Obiectul delictului se refera la valorile si relatiile sociale care
sunt violate sau lezate printr-o actiune ilegala sau ilicita. Pentru a
preveni violarea acestora si sanctionarea celor vinovati, normele
dreptului penal protejeaza cele mai importante si reprezentative
valori sociale recunoscute intr-o anumita societate .

Uneori , aceste valori sunt bineintelese , alteori sunt explicite;
cateodata , ele apar sub forma unor clasificari operate de legiuitor
(valori intelectuale, politice , economice , estetice , religioase
etc.) , in timp ce , in unele legislatii , ele sunt concretizate si
explicitate (cum ar fi , de pilda , viata , sanatatea si demnitatea
persoanei, libertatea si frumusetea, proprietatea, familia , siguranta
statului si institutiilor democratice etc.).

Ocrotind aceste valori , normele penale protejeaza de fapt ,
desfasurarea normala a relatiilor sociale dintr-o ...