Criminologie

Universitatea N. TITULESCU - Facultatea de Drept

C R I M I N O L O G I E

Decembrie 2000

RAPORTORU GEORGETA

GRUPA 16, AN II

BIBLIOGRAFIE:

"SOCIOLOGIA CRIMEI SI CRIMINALITATII"

SORIN RADULESCU

DAN BANCIU

PARADIGME TEORETICE PRINCIPALE IN DOMENIUL SOCIOLOGIEI DEVIANTEI SI
CRIMINALITATII

De-a lungul timpului, sociologia deviantei si cea a criminalitatii
si-au constituit o serie de interpretari si modele teoretice cu
caracter modern, care alaturi de cele cu caracter traditional fac
parte integranta din ansamblul teoretic al sociologiei "problemelor
sociale".

A. Paradigma functionalista

Strans legat de ideile organicismului si evolutionismului, sustinute
in sociologia europeana de A. Comte, H. Spencer, E. Durkheim s.a.,
functionalismul cosidera ca unitatea fundamentala de analiza a
sociologului este societatea si nu individul, atat structurile, cat si
functiile societale fiind considerate sisteme a caror interdependenta
asigura echilibrul intregului ansamblu social.

Spre deosebire de conceptiile traditionale asupra deviantei, cu
caracter biologist si psihologist, care localizau cauzele
criminalitatii la nivelul indivizilor, paradigma functionalista a
elaborat o interpretare de tip holistic, care cauta sursele deviantei
si criminalitatii la nivelul structuriolor sociale deficitare.
Holismul (de la engl. Whole) sugereaza ideea ireductibilitatii
intregului la suma partilor sale.

In domeniul sociologiei deviantei si criminalitatii, functionalismul
cunoaste deplina sa dezvoltare in deceniile cinci si sase ale
secolului al XX- lea, avand ca reprezentanti principali pe Talcott
Parsons, R. Merton si Kingsley Davis.

Lui Talcott Parsons ii apartine conceptia structural- functionalista
ce pleaca de la presupunerea fundamentala ca societatea este bazata pe
o ordine normativa unanim acceptata datorita consensului valoric
stabilit intre toti membri societatii. Astfel, omul este un individ
conformist, suprasocializat, dominat de structuri care se supune atat
presiunilor externe ale mecanismelor institutionalizate, cat si
presiunilor interne datorate socializarii. Aceste presiuni determina
conformitatea indivizilor cu normele si mijloacele institutionallizate
, asa incat devianta apare doar ca o stare potentiala si nu ca o
realitate efectiva.

In aceasta concepttie este explicata mai degraba conformitatea decat
devianta. In interpretarea parsonsiana, numai boala este acceptata ca
tip de devianta legitima, intrucat individul bolnav este scutit de
rolurile, obligatiile, responsabilitatile pe care ar trebui sa le
indeplineasca in mod normal in viata sociala.

Conceptia lui Parsons s-a constituit intr-o ideologie conservatoare,
intr-o sociologie a establishment-ului, a statu- quo-ului, care
justifica structurile si functiile societatii si , prin urmare, cei
care au continuat conceptia structural - functionalista au incercat sa
amelioreze caracterul conservator al acestei conceptii, propunand o
serie de modificari.

R. Merton, spre exemplu, a procedat la o codificare stiintifica a
postulatelor functionalismului pe care a denumit-o "paradigma analizei
functionale".

Cele trei postulate universale ale functionalismului l-au transformat
dintr-o conceptie stiintifica intr-una ideologica:

a. postulatul unitatii functionale - toate activitatile sociale si
toate elementele culturale

sunt functionale in mod pozitiv pentru sistem. R. Merton critica
aceasta idee, intrucat intr-o societate pluralista, postulatul
unitatii functionale bazat pe consens deplin e contrazis de marea
diversitate a sistemelor normative, care apreciaza in mod diferit
caracterul functional sau disfunctional al unei actiuni. Din punct de
vedere stiintific, sustine Merton, notiunea de disfunctie nu este
echivalenta cu imoralitatea, de unde se intelege ca devianta poate
avea caracter functional pentru anumite grupuri sociale si caracter
disfunctional pentru altele;

b. postulatul functionalismului universal - toate activitatile
sociale si toate elementele

culturale au, in mod universal, functia de a promova sau mentine
sistemul. Merton subliniaza ca exista atat efecte functionale,
benefice pentru sistem, cat si efecte disfunctionale care ii ameninta
echilibrul. Ambele efecte au un caracter manifest orientat ca atare,
sau un caracter latent, determinat de consecintele involuntare ale
unor actiuni sociale, de unde rezulta ca actiunile deviante pot fi
consecinta, fie a unor disfunctii manifeste, fie a unor disfunctii
latente;

c. postulatul indispensabilitatii functiilor - toate activitatile
sociale si toate elementele

culturale sunt indispensabile pentru unitatea functionala a
sistemului. Merton apreciaza ca pot exista activitati sau elemente ale
caror functii lipsesc sau sunt indeplinite de o serie de alternative
functionale cu caracter echivalent numite "substitute functionale".
Devianta poate fi astfel un substitut functional pentru actiunile
anumitor grupuri sociale care nu pot accede la succes, bunastare
economica sau pozitii privilegiate in societate, pe cai obisnuite.

Indiferent de versiunile sale, traditionale sau moderne si de
amendamentele aduse de

Merton, paradigma functionalista este criticabila, intrucat pleaca de
la premiza eronata ca societatea este bazata pe consens valoric, ceea
ce presupune, obligatoriu, ca orice actiune devianta submineaza
ordinea sociala a sistemului social. In consecinta, devianta este
apreciata in mod exclusiv din punct de vedere al exigentelor de ordine
si nu al motivatiilor personale ale indivizilor.

In pofida criticilor, functionalismul sau structural- functionalismul
are o permanenta

vitalitate, supravietuind in sociologia contemporana.

B. Paradigma conflictului social

Preluand de la Marx si de la Wright Mills ideea ca nu consensul
social, ci onflictul

reprezinta principala conditie a ordinei sociale, punand in competitie
grupuri sociale lipsite de resurse economice cu cele care beneficiaza
din plin de acestea, teoreticienii conflictului, intre care se numara
Lewis Coser, Ralf Dahrendorf, John Rex s.a., au adus in sprijinul
acestei teze urmatoarele argumente:

a. ordinea sociala este emanatia puteri si nu a consensului social,
asa cum sustine Parsons, insa cel mai important aspect al ordinei
sociale, este reprezentat de conservarea puterii prin intermediul
institutiilor de control social(Ralf Dahrendorf);
b. sistemul social trebuie considerat numai in raport cu situatiile
conflictuale existente, de la tranzactile specifice concurentei de
piata pana la violenta manifesta, situatii ce tind sa produca o
societate pluralista, definita de clasele sociale ale caror
interese explica actiunile membrilor(John Rex);
c. conflictele sociale au si un rol pozitiv, contribuind la cresterea
ajustarilor intre grupurile sociale, permitand mentinerea lor si
prevenirea retragerii unor indivizi din cadrul lor(L.A.Coser).

In sociologia deviantei, paradigma conflictului social a fost
dezvoltata ca urmare a criticismului radical din sociologia americana
a deceniului sapte, care a desfasurat ample dezbateri asupra
inegalitatii sociale. Printre reprezentantii cei mai semnificativi ai
paradigmei conflictului in sociologia deviantei se numara Richard
Quinney, Paul Walton, Anthony Platt, Austin Turk s.a.

Richard Quinney considera ca legea este instrumentul clasei dominante
si apreciaza ca sistemul juridic capitalist are ca scop transformarea
oricarei conduite care ameninta privilegiile si proprietatea claselor
favorizate intr-un comportament ilegal. Quinney a efectuat o tipologie
a crimelor (infractiunilor) in functie de diferentele de putere
existente intre clasele dominante si cele defavorizate:

a. crime "pradalnice", printre care se numara spargerile, talhariile
(jafurile), comertul cu droguri si contrabanda, comise de catre
indivizii fara resurse in scopul asigurarii necesitatii de
supravietuire intr-un mediu dominat de inegalitate sociala;
b. crime cu caracter particular, intre care pot fi mentionate omorul,
atacul inarmat si violul, savarsite, mai ales, de acei indivizi
care sunt abrutizati de conditiile dure ale capitalismului;
c. crime de rezistenta (opozitie), printre care actele clandestine de
sabotaj economic si munca facuta de mantuiala, caracterizeaza
clasa muncitoare, care alege aceste mijloace pentru a se impotrivi
capitalismului;
d. crime de dominare, comise de catre corporatii, printre care
fixarea artificiala a preturilor, incalcarea legislatiei
financiare, poluarea mediului etc., care au ca scop mentinerea
...