Criminologie - Aspectele sociale ale privarii de libertate

Criminologie - Aspectele sociale ale privarii de libertate
Dar cunoscând mai bine vedem dimensiunile ei si structura relaţiilor, normele şi valorile ei, sistemul de privilegii, raporturile de forţa, stătus-urile şi rolurile diferitor persoane. Spaţiul penitenciar fiind un spaţiu închis dihotomic penal al autorităţii, un câmp de forte veşnic într-o neînţelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmări psihologice asupra deţinutului si personalului penitenciar.

Criminologie - Aspectele sociale ale privarii de libertate
Comunitatea fiecărui penitenciar luat aparte constituie o lume anonima, de oameni privaţi de prestigiu social, cu conştiinţa minorităţilor lor. Acesta este punctul de vedere al societăţii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din deţinuţi şi foşti deţinuţi nu sunt în deplinul acord al acestei viziuni.Specifica mediului de detenţie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce împiedică cazuri de devianţa sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societăţii din toate timpurile până în prezent.

Criminologie - Aspectele sociale ale privarii de libertate
Un sistem penitenciar reuneşte în sine 3 elemente de baza:
1. Modalitatea executării privaţiunii de libertate.
2. Tratamentul aplicat deţinuţilor: - criterii de separare;- drepturi;
- obligaţii;- activităţi culturale educative.
3. Organizarea propriu - zisa a penitenciarului:
- tipul de deţinuţi;
- grupul de deţinuţi;
- personalul penitenciar.

Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare începând cu:
Sistemul Pensilvania din oraşul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2forme:
a) sistem celular absolut: unde deţinuţii erau obligaţi să păstreze o tăcere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scoşi la plimbare separat.

b) Sistem celular de separaţiune: deţinuţii izolaţi unul de altul, puteau comunica doar cu personalul închisorii.
Sistemul Aubirian creat în 1820 în Aubira cunoscut sub numele de "silance sistem": deţinuţii stau izolaţi în celule doar noaptea, ziua muncesc în comun, păstrând tăcere.

Sistemul Reformator aplicat în 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea deţinutului pe timpul executării pedepsei. Deţinuţii erau împărţiţi în trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, după şase luni era eliberat condiţionat. După jumătate de an de libertate, eliberarea devenea definitiva. Sistemul Progresiv de la izolare si disciplina severa la drepturi si activităţi diverse într-o atmosfera de încredere; are 3 forme:

a) englez: într-o perioada de 8 - 12 luni deţinutul era sever izolat ziua si noaptea; în a doua perioada era ţinut separat noaptea iar ziua lucra în comun cu ceilalţi deţinuţi; în ultima perioada, deţinutul era eliberat provizoriu, dărm supraveghiat;
b) irlandez: asemănător cu cel englez cu deosebire că înainte de fazele a doua şi a 3-a, deţinutul era dus în instituţii unde se investiga starea morala si rezistenta la tentaţii a acestuia;
c) belgian: tratamentul se desfăşoară în patru etape: reeducare, readaptare sociala prin tratament dirijat într-un climat de încredere, per-liberare, eliberare condiţionata.