Cultura tomatelor

Prezenta lucrare isi propune, prin structura ei sa stimuleze inventivitatea si cautarile stiintifice, iar prin continut, sa puna la indemana cat mai multe date referitoare la aplicarea in practica a unor tehnologii eficiente de cultivare a tomatelor.

Prin analiza amanuntita a relatiilor dintre crestere si dezvoltare, din urmarirea atenta a mecanismelor si cauzelor fenomenelor biologice ale soiurilor luate in studiu, s-a cautat realizarea unor generatori de impulsuri ca baza de plecare si diversificare a tehnologiilor de cultivare a tomatelor, in sistem fortat si protejat.

Cartea se vrea a fi un indrumator tehnic folositor specialistilor care lucreaza in legumicultura, atat in societatile comerciale de profil cat si in exploatatiile proprii precum si celor din invatamantul preuniversitar, deopotriva elevi si cadre didactice. Lectura acesteia poate da satisfactii si profesionistilor din alte domenii, care isi regasesc partea de contributie a specialitatii lor la dezvoltarea legumiculturii.

Pot interesa, de asemenea, curiozitatile ce se dezvaluie observatiei cu care cultivatorul amator patrunde secretul fascinant al fiziologiei, al cresterii si al fructificarii.Sper ca aceasta lucrare va va fi de folos dumneavoastra, cititorilor, ca va raspunde nevoilor dumneavoastra si totodata va fi demna de o consultare cat mai frecventa. Sugestiile privind ulterioarele imbunatatiri vor fi primite cu caldura si analizate cu atentie.

In prezent, pentru definirea preocuparilor de obtinere a produselor legumicole, se apeleaza frecvent la termenii: legumicultura si cultura legumelor. In ambele cazuri etimologia ne conduce la doua cuvinte din limba latina si anume: "legumer", in sensul de vegetale cultivate pentru hrana omului, si "cultura", care se refera la priceperea de a lucra pamantul si de a ingriji plantele.

Este semnificativ faptul ca terminologia folosita in principalele limbi de circulatie are acelasi continut. De exemplu, cultura legumelor, in limba engleza se defineste prin:"vegetable cultivations", in limba franceza "cultures maraischer", in limba germana "Gemii Seban", in limba italiana "orticoltura", in limba rusa"ovoscevotsvo", etc.

Pentru definirea plantelor legumicole, in vorbirea curenta se apeleaza la termenul "legume" care, de fapt, este o denumire generica atribuita acelor parti de plante legumicole (fructe, frunze, radacini, inflorescente) sau uneori impropriu chiar plante intregi utilizate in alimentatie. De asemenea, se apeleaza si la termenul de "zarzavat" care este un cuvant de origine turca, echivalent al celui de "legume".