Cum am devenit poet

Trimis la data: 2009-03-20
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 8.44 / 10
Downloads: 0
Autor: Liviu Mircescu
Dimensiune: 15kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Inainte sa-mi pun aceasta intrebare, pentru care de altAZfel nu o sa ma apuc sa plonjez in zona cetoasa a primei copilarii, unde se spune ca se afla radacinile complexu-ale ale spiritului creator, si nici sa pornesc intr-un ana-basis prin zona tulbure a visului (prefer sa incerc lucruAZrile astea in literatura propriu-zisa), ma vad silit sa-mi pun o alta, mai penibila dar mai acuta, intrebare: sint, oare, in definitiv, poet? Cei mai multi dintre cunoscutii mei, la vreun pahar cu bere, sfirsesc prin a-mi spune: "De fapt, eu nu inteAZleg cum de reusesti sa scrii versuri.
De cite ori am stat de vorba impreuna ai parut sa fii un om normal si civiAZlizat, ai stiut sa ma asculti si pe mine, n-ai adus niciodaAZta vorba despre ce scrii tu, nu mi-ai recitat niciodata din versurile tale. Nu te imbraci ciudat si nu iti place sa bei. Niciodata nu ai sustinut idei stranii si nici nu am avut placerea sa te aud, in mijlocul unei discutii despre femei sau mai stiu eu ce, pierzind sirul si ratacindu-te in bolAZboroseala sacra inspirata de Zeu.

Viata linga tine nu deAZvine imposibila, nu ii strivesti pe ceilalti cu personalitaAZtea ta. Nu sustii ca esti cel mai mare si, ceea ce e mai grav, te-am surprins citind carti. Nu, Mircea, orice ai zice, tu nu ai fire de poet." Sau mi se intimpla sa mai vina pe la mine cite un vechi amic, poet si el, si sa-mi spuna despre un alt amic, poet si el: "Fii atent, am trecut ieri pe la Casa ScriAZitorilor si era acolo cutare, si te-njura, si-si numara vo. Zicea ca de fapt tu nici nu esti poet, ca te-a umAZflat Manolescu ca pe broasca lui La Fontaine, dar ca deAZgeaba, nu ai substanta, nu ai nimic.

Ca, de fapt, tu esti un parodist, cel mult un ins care foloseste limbajul generaAZtiei lui Nichita Stanescu, fara nimic innoitor. Iti recunosAZtea o oarecare dexteritate, dar spunea ca e ceva care tine de mestesug, nu de arta." Si bineinteles ca in toiul discuAZtiei pica un alt amic care il apostrofa pe primul: "Bine, mon-ser, ma facusi sa te astept ieri la Casuta ca o mazeta?..." Iata deci ca intrebarea daca sint sau nu poet e cit se poate de serioasa si mi-o pun cu spirit de raspundere. Nu ii gasesc o rezolvare satisfacatoare deocamdata.

Dar, ca sa nu-i dezamagesc pe organizatorii acestei anchete, preAZsupun (repet, s-ar putea sa gresesc) apriori ca sint poet. Luati acest fapt doar ca pe un artificiu retoric care imi da posibilitatea sa merg mai departe. Deci, cum am devenit poet? Pai, cred ca am avut si o predispozitie nativa pentru asta. De pilda, am avut din-totdeauna o foarte buna memorie a versurilor.

Tot ce mi-a placut am invatat spontan pe de rost. inainte sa impliAZnesc trei ani stiam pe de rost citeva sute de poezioare si chiar o carte intreaga de aventuri in versuri numita (de, eram in '59...) "Unchiul Stiopa Militianul". in liceu si faAZcultate am invatat pe de rost si ii mai stiu si acum (cine ma cunoaste stie ca nu exagerez) pe aproape toti poetii romani care mi-au placut, si mai ales pe Blaga, Barbu, BaAZcovia, Voronca si Arghezi, dar si pe Nichita Stanescu si Dimov. Pe Barbu si pe Bacovia ii stiu cvasi-integral si acum.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.