Cunoastere si reprezentare in perimetrul esteticii comuniste

In " Capitalul "sau, Marx a construit un astfel de model pe care il confrunta fara incetare cu realitatea simturilor. Acest tip de conlucrare al modelului cu realitatea rezulta din reductia obiectelor de cunoastere la un numar redus de functiuni si de unitati elementare, pe care arta si filozofia le propune in variate combinatii.

Jean - Francois Lyotard13 arata limitele cunoasterii impuse de limbajul structuralist. Distanta referentiala in cadrul limbajului neomogen, scindat datorita exteriorizarii sensibilului in vis - a - vis: obiectul, se transforma la randul ei intr - o ruptura epistemologica in cadrul cunoasterii. Impedimentul epistemologic poate fi depasit doar prin regasirea acelei figuri - reprezentari, care continua sa mai fie proprie unui sector al domeniului artistic. Acea forma de reprezentare prin care imaginatia reuseste sa capteze sublimul si pe care o mai intalnim doar in teritoriul artelor autentice.

Estetica realismului socialist, prescrie artei un drum opus fata de cel al cautarii si urmarii adevarului si sublimului. Ea apropie telurile artei de cele pe care le are un demers logic - structuralist ancorat in limitele sensibilului, antrenand - o astfel intr - o capcana de ordin epistemologic. Sub pretextul cunoasterii, se exerseaza inca o data controlul si autoritatea ideologica.

"Microparticulele atomice, imensitatea spatiilor cosmice, perenitatea spatiilor muntoase, fragezimea unui fir de iarba, supletea unei feline sau transformarea continua a societatilor, pot fi investigate de curiozitatea artistului ( si a receptorului operei de arta ), cu conditia sine - qua - non a reactiei umane fata de toate aceste realitati " ( Estetica, Bucuresti, 1983, ed. Academiei R.S.R., pag. 122 ).Un atare tip al reactiei umane fata de lumea cunoasterii, trebuie conexata insa cu ideea marxist - leninista care inlocuieste punctul de vedere al individului cu opinia subiectului - obiect colectiv al istoriei14.

Ideea " cunoasterii lumii " printr - o prisma atent controlabila, ale carei rezultate se promit a fi valorificate, fie si prin arta, spre binele omului, sprijina cultul personalitatii elaborat de politica dominatiei staliniste."Ochiul veghetor " si " parintesc " al lui Stalin a vegheat " cu blandete " caile si limitele cunoasterii lumii prin arta. Adevarul ascuns si indistinct al realitatii insondabile, va fi furnizat de un creier a carui ferocitate inumana este sinonima cu noaptea abisala in care se ascunde raul. Evident, arta va urma metodele pedagogiei staliniste, in straduinta ei de a produce omul de tip nou, al carui comportament si devotament sa fie dictate de partid.

Un atare instrument "epistemologic", are o orientare predeterminata spre modificarea constiintei umane, transformand - o intr - o forma de existenta fara initiativa, maleabila in mainile partidului. Cunoasterea este realizata in raport cu omul constrangerii, angrenat fara scrupule in masinaria monstruoasa a socialismului.Rezultatele cunoasterii, vor aduce in terenul artelor plastice, o infatisare documentarista a elementelor ce sprijina chipul efemer al societatii socialiste.

Se stie, ca procesul de constituire, exprimare si concretizare a creatiei, corespunzator idealurilor socialiste, a adus la substituirea schematica a artei cu autotelismul unor conceptii despotic - rigide. Creatia se transforma in documentari in salturi, conform unor scheme exterioare preconcepute. Ne vom reantoarce la caracterul unui atare tip de manifestari artistice.