Cupluri celebre

Poate cândva se va mai scrie odată istoria – nu ca si proiect al marilor autori singulari, ci ca in rezultat al operei oamenilor, legaţi unii de alţii – unde, dintre toate legăturile sociale pe care le cunoaştem si pe care, in mare măsura încercam sa le respectam, cea a perechilor este cea mai puternica.

Daca facem putina lumina in istoria noastră de-a lungul secolelor, ies la iveala perechile. Perechile fac istoria, chiar daca ele nu ştiu sau vor acest lucru simplu, pe baza deciziilor lor, făcute unul pentru celalalt. Un prinţ renunţa la tron, deoarece nu poate urca pe el împreuna cu femeia inimii lui. Un astfel de bărbat spune lumii: iubirea este mai mare decât puterea, lăsaţi sa treacă splendoarea si gloria si urmaţi-va inima. Iar lumea îi asculta fascinata: ea a simţit întotdeauna ca nici o bogatie nu înlocuieşte abundenta sentimentului si acum are dovada vie…

O brava mama de familie renunţa la tot, la viata ei, la familia ei, la tot ce ii este drag, pentru a urma un smintit scriitor obsedat sexual sau un experimentat realizator de film. Si ce ii spune ea lumii? Iubirea este mai importanta decât ordinea si adăpostul, viata senzuala mai atrăgătoare decât siguranţa si libertatea; lăsaţi la o parte valorile de familie si aruncaţi-va in aventura.

Iată ce aude lumea fascinata, care a simţit întotdeauna ca viata nu sta in devotamentul fata de ordine, ci in curajul sau de a se răzvrăti. Insa lumea se teme de anarhie. De aceea o condamna pe cea care desface casatoria, in timp ce o admira totodată si o invidiază pentru prietenul ei interzis.

Perechile, fie ele obişnuite sau nu, impun norme, distrug principiile morale si stabilesc altele noi, arata cat sunt de bogate, sălbatice, delicate si pline de conflict, sentimentele care ii mana unul spre celalalt sau ii indeparteaza unul de celalalt. Perechile demonstrează puterea suferinţei, autoritatea dorinţei, dorul compatibilităţii focului iubirii cu apa cotidianului.

Ele dovedesc un curaj deosebit in lupta partenerilor unul pentru celalalt, dorinţa lor de a se proteja, in contrast cu o incredibila cruzime in a se desparţi, multa viclenie, putere, răbdare si fantezie in încercarea de a se înţelege unul cu celalalt.

Toate impulsurile afective, proprietăţile de caracter si talente isi găsesc cea mai puternica intensificare daca este vorba de a cuceri o femeie, de a ademeni un bărbat, de a păstra o iubita, de a lega o prietenie, de a se desparţi de o soţie, de a elimina un pretendent. Tactica si strategia iubirii, indiferent daca este in primul stadiu al îndrăgostirii, in beţia dragostei, in norocul singuratatii in doi, împlinite, in chinurile îndoielii sau in drama despărţirii , e comuna tuturor barbatilor si tuturor femeilor.

Iată ce fac perechile, atât de interesant. O curiozitate instinctiva asupra vieţii private a oamenilor renumiţi, perspectiva găurii cheii, joaca si ele un rol, nu putem tăgădui. Fiecare epoca isi are perechile ei de vis si fiecare grup social are relaţiile sale tipice.

Si privirile asupra acestor perechi se deschid întotdeauna mai mult decât se aşteaptă contemporanul, mai mult si-n alt fel, deoarece de fiecare data sunt doi oameni asupra cărora el se uita si aceasta înseamnă ca el nu-l vede doar pe Arthur Miller, un cunoscut scriitor, cu ambiţia si visele sale, el nu o vede doar pe Marylin Monroe, o proeminenta actriţa de film, cu dorurile si speranţele sale, ci vede întinderea pe care o trasează ei pentru o viata in comun, recunoaşte rezistente si incompatibilitati, magnetism si zone calde, el ajunge intr-un câmp de forţa, a cărei dinamica nu o poate măsura pe deplin, si îl fascinează totodată, îl sperie, entuziasmează.

Interesul manifestat in legătura cu viata de zi cu zi a unei perechi se aseamănă oarecum cu vizionarea unei drame pe care o interpretează fiecare pereche, ce rezulta din întâlnirea a doi indivizi diferiţi, drama ce este uneori violenta, alteori innabusita, alteori tragica, alteori curioasa. E o poveste veche de când lumea, care, in fond, e o problema foarte serioasa.

Orânduirile sociale au o puternica nevoie de omogenitate: ele vor ca oamenii sa se asocieze de la egal la egal si de aceea făuresc legi corespunzătoare. Barbatii si femeile trebuie sa se căsătoreasca in cadrul propriilor clase sociale, sa fie aproximativ de aceeaşi vârsta, sa aibă, in general, aceleaşi preocupări, sa aibă acelaşi statut si aceeaşi rasa si sa fie de sex diferit. Aceste reguli sunt valabile, cu variaţii, din antichitate pana azi.

Ele sunt turnate uneori in forma de legi, uneori sunt valabile doar ca reguli empirice, insa incalcarile sunt sancţionate întotdeauna, fie prin închisoare, fie prin proscriere. Suferinţa arata aşadar, cat de puţin se sinchisesc cuplurile de necesitatile de omogenitate ale ordinii, cat de indiferente le sunt legile, si cat de tare năzuiesc după unitatea contrastelor: atracţia iubire ii împinge si pe unul si pe celalalt, pe bogaţi si săraci, pe tineri si bătrâni, pe înalţi si scunzi, pe albi si pe cei de culoare. Si de asemenea, nu ezita sa-si aprindă flacăra printre semenii care nu se pot iubi datorita egalitatii dintre ei: frate si sora, mama si fiu, femeie si femeie, bărbat si bărbat. Suferinţa nu ia in considerare ordinea. De aceea, ordinea este ca un ghimpe in ochi.

Si ce spune lumea despre toate acestea? Ea ştie ca fara suferinţa nu ar mai exista, ca oamenii se reproduc prin sex, ca iubirea este cea care ii da căldura. Lumea este înţeleapta si a priceput ca, conflictul dintre ordine si suferinţa este de nerezolvat si ca trebuie sa trăiască cu el. In funcţie de gradul de gravitate, lumea distruge cu violenta înscenările suferinţei sau ii aloca spaţiu in care sa se poată manifesta.

Oscar Wilde nu ar fi fost in zilele noastre aruncat după gratii, nu ar fi fost exclus din societate, iar Lord Douglas nu ar fi fost obligat sa se exileze, sa se retragă de lumea curioasa- insa ar mai fi atras si acum câteva priviri piezişe, poate puţin tam-tam de talk-show, insa nu ar fi obţinut recunoaştere cetăţeneasca. Femeile căsătorite care isi abandonează familia, provoacă si astăzi un scandal. Incalcarea jurământului este, ca si pana acum, de nesuportat- nu pentru ca este ceva rar, ci pentru ca sfărâma o utopie.