Curentele de avangarda

Impreuna cu alti intelectuali de diverse nationalitati,veniti intr-o tara neutra pentru a nu participa in niciun fel la marea conflagratie mondiala care izbucnise in 1914, Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball, Hans Arp lanseaza o miscare culturala si artistica de discreditare completa, de negare a artei traditionale, ca semn al unui dispret teribilist, aproape adolescentin, fata de filistinismul burghez, fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima.

Dadaismul cultiva antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventand cele mai nastrusnice tehnici de "creatie", toate avand la baza incoerenta, lipsa de logica, absurdul. Miscarea se autodizolva in 1921.
Spiritul acesta de negare a valorilor consacrate se echilibreaza treptat printr-o tendinta de cautare a unor formule artistice noi si de explorare a unor spatii tematice inedite: tehnica moderna, visul, subconstientul etc. Iau nastere, astfel, noi curente de avangarda, dintre care mai importante sunt, in literatura romana, constructivismul si suprarealismul.

Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei "Contimporanul", condusa de Ion Vinea, care a solicitat colaborarea nu numai a scriitorilor, dar si a altor artisti: pictori, sculptori, actori, regizori: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, FelixAderca, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Marcel Iancu, Constantin Brancusi, St.Roll.
Ideea esentiala a constructivistilor era necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan alt ehnologiei moderne, care inventeaza forme noi, concurand natura. Arta trebuie sa "imite" tehnica moderna, plasmuind si ea forme "pure", complet imaginare.

Artistul trebuia sa fie un creator de valori estetice, fara corespondente in planul naturii, al realitatii imediate. Se incurajeaza asftel pictura abstracta, nonfigurativa (armonie de senzatii cromatice) sau cubismul (care descompunea perceptia vizuala a obiectelor, recompunand-o arbitrar), stilizarea energica a sculpturii (Constantin Brancusi), sincretismul artelor (se vorbea de pictopoezie si de jazzbandul frazelor), colajul poetic, functionalismul arhitectural.

Privite in perspectiva evolutiei artei in urmatoarele decenii, aceste tendinte - nu toate -, dupa ce au depasit faza teribilismului teoretic si a unor experimente gratuite, si-au confirmat valabilitatea si au impus mari artisti, cum ar fi sculptorul din Hobita Gorjului, Constantin Brancusi, care a creat forme noi, stilizate intr-un vechi spirit romanesc. Pe drept cuvant, opera lui este considerata fundamentala si determinanta pentru intreaga dezvoltare a sculpturii moderne.

Alte reviste constructiviste: "Punct", "Integral".Suprarealismul a fost teoretizat si practicat la revistele "unu", "Urmuz", "Alge". In paginile acestor reviste semneaza si unii colaboratori de la "Contimporanul"si "Integral", ca Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B.Fundoianu, Marcel Iancu, dar si nume noi ca Geo Bogza, Sasa Pana, Gellu Naum, Aurel Baranga, Miron Radu Paraschivescu,Virgil Teodorescu.

Pornind din dadaism, manifestand deci acelasi spirit teribilist al negatiei, supraralismul - initiat de poetul francez Andre Breton - a dat cateva nume ilustre in arta europeana, cum ar fi scriitorii Louis Aragon, Paul Eluard, sau pictoriii Max Ernst, Salvador Dali, Goirgio de Chirico, Pablo Picasso.

Programul suprarealismului urmarea patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului, in acele spatii umane care scapau controlului constiintei. Suprarealistii considerau ca adevarata realitate a omului apare deformata de catre cenzura constiintei, care introduce numerosi factori de modelare conventionala, schematica, a fiintei umane. Patrunzand direct in subconstient, arta ar aseza omul in realitatea lui integrala, adevarata, intr-o "suprarealitate" autentica, neipocrita.