Cuvant de Tudor Arghezi

Tema poeziei, universul creatiei. Prezenta eului liric este reliefata prin verbe si pronume de persoana I sg ("vrui", "sa fac", "am ales", "sa umplu", "mi-"), care asigura perspectiva subiectiva, dand textului caracter de confesiune lirica.

In text mai apar si pronume de persoana a II-a "-ti", "dumitale" precum si substantivul in vocativ " cititorule" care explica prezenta monologului liric adresat. Astfel eul poetic intentioneaza sa-i ofere cititorului un dar, "o carte mica, o carticica", o carte a unui univers miniatural.

Menirea scriitorului este aceea de a-si alege cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima intreaga bogatie de sensuri. Pentru creatorul unei opere, universul creatiei este sens, viata, armonie de sunete si culori.

Lumea recompusa in poezie este o lume fictiva. Textul poetic reflecta un univers al inchipuirii si al esentelor, greu de definit, ilustrat prin cateva metafore sugestive: "suflete de molecule"(viata in miniatura), "tandara de curcubeie"(armonie de culori), "scama de zare"(infinit), "drojdii de roua"(prospetime).

In sintagma "nimicul nepipait" poetul reliefeaza cu ajutorul epitetului, originalitatea ca pe o caracteristica importanta a creatiei poetice.Poezia este constituita din 3 strofe si un monostih, cu rima preponderent imperecheata, masura versurilor fiind inegala.

Intrunind toate aceste trasaturi (exprimarea directa a sentimentelor, marcile lexico-gramaticale ale eului liric, precum si prezenta limbajului artistic) opera literara "Cuvant" de Tudor Arghezi are toate notele caracteristice ale genului pe care il ilustreaza.