Cuvantul ca patima

Trimis la data: 2010-09-05
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 5
Nota: 8.71 / 10
Downloads: 11
Autor: Alexandra Ion
Dimensiune: 18kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Intalnirea lui Rimbaud cu valtoarea vremii germineaza in poezia sa un univers al controverselor. Copil al revoltelor si nestapanit al harului, dus de apele prea adanci ale unei existente subliminale pana la desfacerea fiintei de catre genialitate, poetul are dispute perpetue: cu sine, cu Dumnezeu, cu lumea, cu poezia. Nemilos cu el insusi pana la cruzime, inegal in vibratie si inconstant cu ispitirile revelatiei poetice, Rimbaud alege cuvantul ca patima. Apostol laic al adevarului sacru, avocat al ingenunchiatilor sortii, mare inchizator al crestinismului confuzionat al epocii, dojenitor, dar nu hulitor de Dumnezeu, si numai din iubire fata de semeni, poetul se poarta cand ca o victima, cand ca un despot, se misca asemenea unui print, gandeste ca un arhanghel, pacatuieste ca un demonizat si sufera ca un lepros.
In jurul sau, materia, melanj de spirit cazut si carnalitate maladiva, curge catre haul dezagregarii. Apocaliptic, lumea se necrozeaza sub ochii sai. Degradare universala in care fiorul mortii fluidizeaza in turbulente macroscopice tot ce intalneste, asemenea unui Styx galactic: "O, inima, ce-nseamna balti de sange, arzand/Jaratic, mii de morti, un tipat nesfarsit/ De furie, suspinuri de iaduri rasturnand/Oranduiri! Ruine, vartej dezlantuit! (O, inima, ce-nseamna, traducere de N. Argintescu-Amza, in Arthur Rimbaud, Scrieri alese, Bucuresti/ELU, 1968, p. 102).

Pentru Rimbaud, lumea este bizara, sucita, eviscerata, enigmatica. Incercand sa o priceapa, se adanceste in necunoscutul pe care vrea sa-l defineasca. Oracular, cauta in sfera cifrelor timpului devastator; mistic, se lasa purtat de harisme profetice, prospectand un viitor ce-l intuieste a fi teluric, potrivit firii sale libere si prea cenzurat senzuale, la care se raporteaza mereu. Nemultumit de spatiul vital cianozat - lipsit de oxigen purificator -, imbacsit de patimi, artistul sondeaza adancul vocalelor si cauta rezonanta eterica a consoanelor, proportia de adevar si mister din abisul cuvintelor.

Cu frenezia si disperarea discipolului prin vocatie, dar ramas fara invatator, Rimbaud cere iluminarea. Privirea se intuneca de bezna incertitudinilor uneori sinucigase, se afunda isihastic in nivelul cel mai de jos al vietuirii, pentru a intelege omul, riscand sa cada in capcanele unei asceze desacralizate. Prin forte interioare nedefinite anatomic, se ridica din impovarare spre a lua lumea pieptis, ca si cum ar fi nascuta din sine si, deci, datoare a-i da explicatii pentru toata neoranduiala propriului destin.

Explorator al desertului de combustie umana, Rimbaud respira si transpira pentru o absoluta libertate incerta. Cand atinge, mimetic chiar, aceasta tema, versurile tasnesc din el, sfartecandu-i carnea sufletului. Atunci isi euthanasiaza metabolic ratiunile morale in favoarea experimentului. Pulsatiile luminii demiurgice sunt strivite in nuce, bezna si intunericul jubiland cosmogonic in infinitul integral destructurat, dar liber spiritualizat, al senzatiilor.

Neincrezator in legile care guverneaza materia irationala si spiritul liber, renuntand la a le mai descifra rosturile, Rimbaud cauta idealul: in poezie, in om, in social. Sensul existentei sale are miez de goana fantomatica. Ca un Hamlet al poeziei, conceputa ca instrument al sinuciderii, in virtutea unei aparente determinari sacre si primenite, poetul ramane un chinuit al intrebarilor capitale: cui sa se inchine? Poate fi cunoscuta firea umana? Are infernul efect asupra paganilor sau necredinciosilor? Ce e mai de pret, mantuirea sau libertatea? E lumea buna sau rea? Ce trebuie sa cante poezia, maretia sau slutenia umana? Morala este putere sau slabiciune a cugetului? Are poetul acces la vesnicie? Trebuie purtata sau nu batalia spirituala? Cat de adanci sunt tainele cuvantului?

Destin paradoxal. Drumetul fara calauza fuge de Dumnezeu, dar se apropie natural de acesta prin iubirea de libertate, de cuvantul ipostaziat si de frumosul esentializat.Cunoscand probabil dogma "Extra Ecclesia nulla salus" (in afara de Biserica nu exista mantuire), Rimbaud evadeaza imagistic - neputand-o face fiintial - din crestinism, cautandu-si refugiul in paganismul pe care il inchipuie eliberat de religii si zeitati. Asemenea lui Adam, se ascunde de Dumnezeu in Edenul pe care nu-l poate insa parasi fara porunca divina.

Botezul crestin il vede ca inceput al damnatiunii sale. Isi striga lepadarea de Dumnezeu, dar se macina in dorurile transcendentei. Construieste o lume virtuala - cu potentialitati ale binelui in ea -, la care sa nu participe divinul. E naucit de coliziunea razboaielor interioare cu bataliile din afara. Mesianic, isi doreste sa indrepte lumea, profetind o alta, la care nu aspira si pentru care nu ofera solutii. Incorsetat conjunctural intr-un cotidian neperformant in radicalism, artistul parcurge un infern personal, nedantesc, fara demoni.

In viziunea sa, fiara este umana, carnala, senzualizata confuz, haotic, lacom. Ratiunea devine inchisoare, simturile dau omului dreptul de a fi bruta, adorarea si inchinarile trebuie sa aiba ca destinatar o "dihanie" negasita inca. Dintr-un trecut ancestral, i se intoarce alchimic in vene sangele pagan purificator, capabil sa-l spele de crestinismul penitentiar. Neamul - pe care il considera "prost", inferior - din care se trage este unica sansa de a accede la vesnicie fara Tribunal divin. La a doua venire, Hristos ii va judeca si condamna la moartea vesnica doar pe cei cu sange nobil. Parand a cunoaste ca mantuirea e consubstantiala cu libertatea, Rimbaud isi identifica insa responsabilitatile doar prin raportare la cea din urma.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.