Dadaismul si suprarealismul

Trimis la data: 2011-12-31 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 6 Nota: / 10 Downloads: 6858
Autor: Ciprian Dimensiune: 44kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Dadaismul provine din franţuzescul dadisme( dada = căluţ de lemn în limbajul copiilor), denumirea mişcării este arbitrară şi nu are nici o legătură etimologică cu termenul respectiv.
reprezentanţi: -în literatură: T. Tzara, R. Hülsenbeck,H. Ball;
în pictură: M Iancu,F. Picabia,M. Duchamp;

-provine din franţuzescul dadisme( dada = ” căluţ de lemn “ în limbajul copiilor), denumirea mişcării este arbitrară şi nu are nici o legătură etimologică cu termenul respectiv.reprezentanţi: -în literatură: T. Tzara, R. Hülsenbeck,H. Ball; -în pictură: M Iancu,F. Picabia,M. Duchamp; Curent cultural şi artistic neconformist şi anarhic îndreptat împotriva rutinei în viaţă, gândire şi artă, dezvoltat plenar între 1916 şi 1923 şi fundat apărut în Zürich la 6 februarie 1916 de poetul de origine română Tridtan Tzara, căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii

Hugo Ball şi Richard Hülsenbeck şi artistul plastic Hans(Jeans) Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, F. Picabia, m. Duchamp(S.U.A.), M. Erust, K. Schwietters(Germania), etc.. Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez şi expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul(cf. T.Tzara, La premiẻre aventure celeste de M.

Antipyrine,1916 şi manifestele ”Dada”I-VII) cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea şi stupoarea şi prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiţionale, programatic puse sub semnul întrebării. ”Dada”, reprezentând extrema limită a divorţului dintre gândire şi expresie, contrazice totul, neagă totul, ridicând nihilismul şi mistificarea la rangul de principii supreme: abolirea logice, dansul neputincioşilor creaţiei: dada; /…/abolirea arheologiei: dada; abolirea profeţiilor:

dada; abolirea viitorului: dada; credinţă indiscutabilă în fiecare zeu produs imediat al spontaneităţii: dada . /…/Marele secret este aici :gândirea se face în gură…Apriori, dada pune înaintea acţiunii şi înainte de tot: Îndoiala. Dada se îndoieşte de tot.(T. Tzara).
Din martie 1919, o dată cu T. Tzara, mişcarea se mută la Paris, unde se întâlneşte cu scriitorii din grupul ”Literatură”(A. Breton, L. Aragon, P. Eluard, Ph. Soupault), cu A. Jacques Vachẻ etc..

Mulţi dadaişti publică în revista lui Picabia ”391”(fundată la Barcelona în 1917, transplantată la New York, Zürich, apoi la Paris) unde apar nume ca: Aragon, Apollinaire, Albert-Birot, Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Soupault, Tzara, Edgar Varese etc.. Se reiau spectacolele de scandal şi în mai 1921 se regizează procesul intentat lui M. Barres acuzat de ”delict împotriva securităţii spiritului”.

După ce în 1921 Picabia se separase de mişcare, în 1922 se produce ruptura între dadaism şi grupul lui A. Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supravieţuieşte încă(datorită aproape exclusiv personalităţii lui Tzara şi – ca o variantă – lettrismului lui Isidorie Isou), abordând tendinţe protestar-anarhice(jignirea ”sfintelor precepte curente” şi ”epatarea filistinismului” din ”oroarea de academism” –

G. Călinescu), făcând din arbitrar şi din hazard principii ale creaţiei(T. Tzara: Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi…). Principiile teoretice nu sunt aplicate, însă, cu toată stricteţea. Iată de exemplu câteva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp(cunoscut mai ales ca sculptor): Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./

Le fils est muet /Tou Les trois suivent/ le tic-tac de pere”. Dincolo de nihilismul şi de enormităţiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenţii plastice şi verbale adesea seducătoare care au lărgit investigaţia artistică şi a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală şi experienţe uluitoare.
La noi, dadaismul este vizibil, parţial, în unele producţii publicate în reviste de avangardă ca ”unu”, ”Contimporanul”, ”Integral”, ”Punct”,”75 H.P.”(alături de elemente suprarealiste, futuriste etc.). Un dadaism mai marcat există în scrisul lui Saşa Pană.

Suprarealismul provine din franţuzescul surrealisme = suprarealism
-reprezentanţi: G.Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon.
Curent artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de expresie, întemeiat de Andre Breton(1896-1966) şi dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut(cu aspecte şi prelungiri ulterioare).

Primul care a utilizat termenul într-o accepţie legată de creaţia artistică a fost G.Apollinaire în Les Mamelles de Tiresias, subintitulată ”dramă suprarealistă”(reprezentată în 1916). Începuturile mişcării se leagă de grupul( nonconformist şi de evident protest antiburghez) de la revista pariziană ”Litterature” (1919) condusă de A.Breton, L. Aragon şi Ph.

Soupault, care – reclamându-se de la tutela artistică a lui Rimbaud, Lautreamont şi Mallarme – captează tot mai mult din îndrăzneală spiritului înnoitor şi agresiv al dadaismului(mai ales după ce în 1919, acesta îşi mutase centrul de manifestare de la Zürichla Paris). De altfel, atât în ”Literatură”(unde Breton publică, în colaborare cu Soupault,

”Câmpurile magnetice”, primul text specific suprarealist), cât şi în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mişcări apropiate, având scriitori comuni, dar alianţa nu va dura. În 1922 se produce ruptura şi după doi ani de frământări, căutări şi tensiuni polemice se constituie ”grupul suprarealist”(A.Breton, L.Aragon, Ph.Soupault, P.Eluard, B.Peret etc.).

Relativ la geneza suprarealismului, deşi unii cercetători autorizaţi (recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva decât forma franceză a dadaismului, A.Breton, dimpotrivă, a susţinut totdeauna că este inexact şi cronologic abuziv să se prezinte suprarealismul ca o mişcare ieşită din dadaism.

În 1924 A.Breton, publică primul său ”Manifest al suprarealismului” în care, fixând net anume repere ale mişcării – antitradiţionalismului, protest antiacademic, explorarea subconştientului, deplină libertate de expresie, înlăturarea activităţii premeditare a spiritului în actul creaţiei artistice etc. – o defineşte astfel; Automatism psihic prin care îşi propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcţionarea reală a gândirii, în absenţa oricărui control exercitat de raţiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale.

Suprarealismul crede că adevărul şi arta se află” în realitatea superioară a anumitor forme de asociaţie” bazate pe atotputernicia visului, pe ”jocul dezinteresat al gândirii” eliberate de constrângeri.
Mişcarea se extinde în medii artistice diverse (cuprinzând artişti plastici, cineaşti etc.) şi în mai toate ţările Europei, dar cunoaşte convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice.

Astfel se delimitează două direcţii: cea anarhistă, ”ortodoxă”, de la revista ”Revolution serrealiste” al lui Breton(care, în manifestul ”Legitimă apărare” respinge ideea ”oricărui control, chiar marxist asupra experienţelor vieţii interioare”) şi cea ”comunistă” reprezentată de revista ”Claire”(director Jean Berbier) spre care – vor gravita până la urmă, majoritatea suprarealiştilor cu excepţia lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independenţă artistică).

Disensiunile politice survin şi mai violent după 1929, când cazul Trotzky produce noi scindări între suprarealişti protestatari, aşa-zis ”stalinişti”(Aragon, Eluard, Picasso, P. Naville, G. Sadoul etc.) şi cei trotzkyşti susţinuţi de Breton sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic(R. Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, A. Artaud, R. Vitrac etc.).

În 1929 la dat de 15 decembrie Breton publică ”Al doilea manifest al suprarealismului”(în care încerca să stabilească incidenţa dialectică între vis şi acţiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză şi actul revoluţionar), iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului ”pur”(la care vor adera, între alţii R.

Char, Bunuel, Salvator Dali).
În 1938 pleacă în Mexic, unde fundează împreună cu Trotzky ”Federaţia internaţională a artei independente” şi, alături de acesta şi de Diego Riviera, publică al treilea ”Manifest” al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial şi al oc ...

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.