De la salvarsanul lui Ehrlich

Trimis la data: 2006-06-16 Materia: Chimie Nivel: Liceu Pagini: 4 Nota: / 10 Downloads: 380
Autor: Bacila Olga Dimensiune: 12kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Citind titlul acestui referat, cititorul se gandeste desigur la chimioterapie, domeniu aparut la inceputul veacului nostru si care uneste atat de strans medicina de chimie. Intr-adevar, salvarsanul si sulfamida s-au impus ca cei doi poli ai chimioterapiei. Dar pana sa se ajunga la succesele acesteia, cateva etape si unele descoperiri trebuie sa fie cel putin punctuate.

Medicul si filozoful grec Hipocrate, “considerat parintele medicinei” a mentionat peste 100 de substante cu virtuti terapeutice, iar cateva secole mai tarziu, medical si botanistul Dioscoride a descris peste 1000 de asemenea substante, din care unele din Dacia acelor vremuri.

Galen din Pergam, care a introdus si experimentul in medicina, recomanda circa 500 de substante cu actiune terapeutica, cele mai multe din acestea extrase din plante. Acesti trei invatati din Antichitate au dominat medicina Europei si a Orientului Mijlociu aproape un mileniu si jumatate.

Renasterea, care a facut acel salt urias in arta si in stiintele experimentale, a dat in domenul ce ne intereseaza pe Paracelsus (1453-1541). Acesta a pus bazele iatrochimiei, adica a “chimiei in slujba medicinei”. Paracelsus recomanda in tratarea bolilor esente, extracte de plante, unguente, dar si materii inerte.

Paracelsus, asa cum am aratat, nascut in anul caderii Constantinopolului sub turci, eveniment care a insemnat sfarsit si inceput de ev, avea sa traiasca intr-o Europa inspaimantata de epidemii, in special ciuma. Cea din 1548-1553 facuse 13 milioane de victime. Epidemiile apareau din nou, peste cateva decenii sau secole. Varsatul negru, holera, tifosul exantematic aveau sa vina si ele, mai tarziu, astfel ca fiecare mare oras al Europei da zeci de mii de morti si fiecare tara sute de mii de victime.

Dar in anul 1495 isi face aparitia, la Neapole, o alta boala, cu nume rusinos, care se evita sa se rosteasca, dar care din 1530, datorita lui Girolamo Fracastoro din Verona, a ramas cu numele de sifilis (treponema pallida). Aceasta boala, adusa probabil de marinarii care au insotit pa Cristofor Columb in expeditiile sale la descoperirea Americii, omora omul inceptul cu incetul.

Paracelsus nu putea sa nu dea atentie acestei boli oribile. El facuse o alifie cu mercur, cu care se ungeau ranile sifiliticului, pe care le ameliora si-I dadeau speranta unei vindecari care nu venea. Ea nici nu putea sa vina, caci boala, cum avea sa se constate mai tarziu, era provocata de spirochete, care nu era numai in rana, ci si in sange.

Acest unguent era insa singurul leac care da rezultate in tratamentul local al plagilor sifilitice si a fost folosit timp ce 4 secole, pana cand Ehrlich a introdus salvarsanul. La o suta de ani dupa moartea lui Paracelsus fusese adusa din America de Sud scoarta arborelui de quinquina, cu care se tratau frigurile si abia peste alte doua secole, Pelletier si Caventou (1820) reusesc sa izoleze din aceasta doi alcaloizi: chinina si cincocina, deschizand drumul lung unei metode de izolare de substante chimice numite alcaloizi, din care multe cu efecte importante in terapeutica.

Deceniul 1874-1885 era epoca de aur a lui Pasteur si Koch. In 1874 Hansen descopera bacilul leprei, in 1878 Pasteur-stafilococul, in 1879 tot Pasteur-streptococul, iar Neisser-gonococul. Aceste descoperiri se continua an de an. In 1880 Laveran descopera hematozoarul palustru (care cauza malaria), apoi, in 1881 Ebert – bacilul febrei tifoide, in 1882 cocul, in 1884 Nicolaier – bacilul tetanosului, iar in 1885 Pasteur avea sa salveze bolnavii prin vaccinare de o boala care ingrozea lumea: turbarea.

Sifilisul insa nu se da batut. Se folosea tot alifia pe baza de oxid rosu de mercur, a lui Paracelsus, cu rezultate modeste locale, pe ranile exterioare.In anul 1905, Paul Uhlenhut, un elev al lui Koch, ajuns apoi professor la Universitatea din Strasbourg sa trateze sifilisul cu o substanta chimica pe baza de arsen, numita atoxil, ce fusese descoperita in 1863 de Bechamp. Robert Koch recomanda, ulterior, acelasi atoxil pentru tratarea bolii somnului, care facea ravagii in Africa
.

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.