Decor de George Bacovia - comentariu

Un alt „cerc" este orasul (in care „ninge ca-ntr-un cimitir"), ultimul fiind pamantul-mormant. Cele trei strofe constituie o descriere literara de tip tablou, care reuneste mai multe motive bacoviene: vidul, solitudinea, moartea, plumbul, plansul, caderea.
Starile sufletesti nedefinite (regretul, presentimentul mortii, invalmasirea gandurilor) constituie, alaturi de motivele mentionate, elemente simboliste.

Repetarea versurilor initiale (la sfarsitul primelor doua strofe) si reluarea lor in pozitiile 2 si 3 ale strofei finale, constituie un procedeu simbolist; aceasta tehnica ar putea sugera monotonia existentiala, invartirea omului intr-un cerc mereu reluat (ca un alt ecou al „cercului stramt" eminescian).
In ultimul catren, aglomerarea de obiecte apartinand agoniei timpului, ar putea sugera o ruptura in ordinea existentiala, iarna fiind un anotimp al extinctiei.

Dintre motivele specific bacoviene, cel mai pregnant este motivul mortii: in „Decor", sentimentul agoniei lucrurilor provine din reductia naturii la doua culori (albul si negrul). Prima este culoarea zapezii care „cade rar", ca si cand s-ar fi transformat in plumb, afundand parcul in pamantul-mormant; cea de a doua culoare este funerara, prezenta ei in trupul copacilor, in penele pasarii si in frunzele moarte, unificand totul sub semnul aceluiasi destin. impreuna, albul si negrul se combina in cenusiu - plumbul care inunda totul, ca un „sfarsit continuu"; de aici, repetarea versului: „Decor de doliu, funerar", care pare a fi o completare a titlului.
Cel de al doilea motiv ar fi cel al singuratatii existentiale, detectabil in imaginea copacilor goi si a parcului „solitar".