Delicventa juvenila

Aproape că nu trece zi fără o ştire legată de agresivitatea din instituţiile de învăţământ. Eleve violate, filme porno cu "actori" juvenili din şcoală, înjurături, ameninţări, pumni, înjunghieri. La Craiova, o elevă a fost bătută, de prietenul ei, în toaleta şcolii, iar la Cluj, un elev a aruncat o fiolă cu gaz în sala de sport, băgându-şi astfel 6 colegi în spital.

Concluzia pare să fie una clara: elevii se poartă ca şi cum nu mai ştiu de frica nimănui şi cred că totul este permis. În unele judeţe din ţară precum Sibiu, Hunedoara, Galaţi, Buzău şi Constanţa s-au impus uniforma şi ecusoanele. De asemenea, în toată ţara, şcolile şi liceele sunt strict păzite de jandarmi.

Învăţământul românesc devine o imensă închisoare cu program prestabilit, pentru delicvenţii juvenili. Este aceasta soluţia? Dar cine sunt vinovaţii? Profesorii, care încă sunt prinşi pe picior greşit de noul sistem; părinţii, care sunt mai preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media, care promovează modele artificiale şi negative; inspectorii şcolari, care nu monitorizează şi nu controlează aplicarea regulilor in şcoli?

Lecţia britanică ne învaţă astfel: „vinovaţii se caută şi la şcoală, şi acasă”.
La nivelul Consiliului Europei există o Charta pentru Şcolile Democratice fără Violenţă adoptată la Strasbourg, în 16 iulie 2004, Charta in temeiul căreia, în 2004-2005, s-a realizat un proiect european la al cărui conţinut au contribuit şcoli din întreaga Europa, inclusiv ţări est-europene precum Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Rusia, Macedonia, Serbia, Ucraina... mai puţin România care, se pare ca, nu s-a implicat mai deloc.

Această Charta îşi propune să ofere principiile care să călăuzească ţările Europei in acţiunea de prevenire şi combatere a violenţei in şcoală. În cele peste 170 de pagini ale Raportului Proiectului, inspirat de Charta, sunt cuprinse atât informaţii concrete, cât şi propuneri de măsuri ce pot fi aplicate în sistemele de educaţie afectate de violenţa elevilor.