Depasirea relativismului

Avem valori in jurul carora se organizeaza viziunile asupra sensului vietii sociale - libertatea individului, in cazul liberalismului, solidaritatea, in cazul social-democratiei, demnitatea persoanei, in cazul crestin-democratiei etc. Avem norme ce organizeaza comportamentele intr-o comunitate - copiilor le este interzisa viata sexuala, avortul premeditat este prohibit, crima infaptuita deliberat atrage pedeapsa capitala, aproapele trebuie sprijinit cand este in dificultate etc.

Ideile, valorile, normele sunt ale unei comunitati in care fiecare traim. Sunt, insa, ele valabile doar pentru aceasta comunitate? Sau sunt generalizabile? Daca sunt valabile doar pentru aceasta comunitate, atunci ele sunt relative. Teza relativitatii indepasabile a ideilor, valorilor, normelor este miezul relativismului filosofic. "Relativismul sustine ca normele, valorile, ideile nu au niciodata valabilitate in afara lor, ci totdeauna numai pentru cineva.

Astfel, valabilitatea lor depinde doar de functia lor pentru un sistem socio-biologic oarecare - fie el o persoana sau un grup. Astfel de sisteme isi au locul in spatiu si timp. De aceea, ele au frontiere care le despart unul de altul, inclusiv frontiere interioare care separa partile si stadiile lor unul de altul. Aceste frontiere limiteaza domeniile de valabilitate ale normelor, valorilor, ideilor." [101]

Relativismul este o veche optica filosofica, care si-a inceput cariera in filosofia europeana cu faimosul principiu al homomensurei, formulat de Protagoras: omul este masura lucrurilor, a celor ce sunt pentru ca sunt si a celor ce nu sunt pentru ca nu sunt. Omul (pe cat se cunoaste, in intelegerea celebrului sofist, in mod exact, individul uman) da masura lucrurilor, incat acestea, sub aspectul existentei, al adevarului propozitiilor privitoare la ele, sunt relative la individ. Aceasta relativitate ar fi, pe deasupra, indepasabila, generalitatile ar fi pur nominale.

Intre timp relativismul a capatat forme tot mai determinate in lunga lupta pe care a purtat-o contra absolutismului - conceptia care recunoaste repere definitive in cunoastere si actiune; contra obiectivismului - conceptia care postuleaza realitati de nemodificat; si contra interpretarii adevarului drept corespondenta a propozitiilor cu starile de lucruri.

Iar aceasta lupta a avut de multe ori sensul apararii caracterului uman al cunoasterii si actiunilor si, astfel, a constiintei critice. Relativismul a invitat la largirea orizonturilor si la recunoasterea diversitatii experientei umane a lumii.