Despre evaluarea intreprinderii

Referat despre Evaluarea intreprinderii
Conceptele si metodele aplicate la celelelte tipuri de proprietati (imobiliare, bunuri mobile) raman valabile, cu anumite particularitati, in sensul ca anumiti termeni pot avea sensuri diferite. Abordarile utilizate in evaluarea intreprinderilor sunt: abordarea bazata pe active, abordarea prin capitalizarea venitului si abordarea prin piata.
Evaluarea se bazeaza pe principiul activului net contabil corectat, in care intreg patrimoniul este considerat o suma de elemente de activ minus datoriile, dar fiecare element de activ si de pasiv se evalueaza individual utilizand metode bazate pe valoarea de piata.

Abordarea prin capitalizarea venitului
Evaluarea consta in anticiparea veniturilor nete (beneficiilor) viitoare si convertirea lor in valoare a capitalului.

Abordarea prin piata
Evaluarea consta in compararea intreprinderii de evaluat cu intrepeprinderi similare care au fost vandute. Premiza generala a evaluarii este principiul continuitatii activitatii de exploatare a intreprinderii intru-un orizont de timp nelimitat. Aceasta este o alternativa la premiza lichidarii si permite ca intreprinderea sa fie evaluata la o valoare mai mare decat valoarea ei de lichidare. Valoarea intreprinderii depinde de gradul de control al proprietarilor (actionarilor sau asociatilor) asupra proprietatii, deciziilor si a managementului. De ex. valoarea unei actiuni rezultata in urma estimarii valorii intreprinderii detinuta de actionari minoritari este diferita de valoarea unei actiuni intr-un pachet majoritar sau care exercita un control semnificativ in intreprindere (peste 30%).

Evaluarea intreprinderii are diferite utilizari:
- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii individuale in vederea achizitiei sau vânzarii;
- pentru estimarea participatiilor detinute de actionari sau asociati (actiunilor sau partilor sociale) in vederea tranzactionarii directe (vinzare - cumparare) sau cesiunii respectiv preluarii unor participatii;
- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii in cazul fuziunilor, divizarilor sau a infiintarii de societati mixte;
- ca baza pentru retratarea situatiilor financiare in concordanta cu standardele de contabilitate referitor la conventia care reflecta efectul modificarii preturilor;
- ca baza pentru estimarea deprecierii anumitor active imobilizate si reflectarea corecta in contabilitate.

Metode de evaluare a întreprinderii:
a. Metode inscrise in abordarea pe baza de venit:
- Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF – Discounted Cash Flow), prin care toate beneficiile economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile asimilate) ale întreprinderii sunt actualizate la valoarea prezenta, utilizând o rata de actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru acea investitie. Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare reziduala (perioada nonexplicita).
- Metoda capitalizarii venitului (a profitului sau a dividendelor) se bazeaza pe raportarea unui flux constant si reproductibil de venit (de regula, profit net sau dividende) la o rata de capitalizare. In acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu economic, aferent unei singure perioade (de regula, un an).

b. Metode înscrise în abordarea prin comparatie:
- Metoda comparatiei cu societati similare cotate sau cu tranzactii de pachete minoritare (actiuni la firme cotate). Ratele de valoare sau multiplicatorii (de ex. Price Earning Ratio – PER) rezulta din tranzactii realizate pe piata financiara (în marea majoritate a cazurilor este vorba de pachete minoritare de actiuni).
- Metoda comparatiei cu vânzari de firme similare necotate (piata de achizitii si fuziuni), în care baza de comparatie o reprezinta tranzactiile cu întreprinderi în ansamblul lor sau tranzactii cu pachete majoritare, de regula având în vedere piata întreprinderilor necotate.
- Metoda comparatiei cu tranzactii anterioare sau cu oferte de tranzactii cu participatii la capitalul întreprinderii evaluate. Modul de estimare a valorii se bazeaza pe tranzactii anterioare, oferte sau acorduri care vizeaza proprietatea asupra întreprinderii evaluate.

c. Metode înscrise în abordarea pe baza de active:
- Metoda activului net corectat (ANC), în care activele si datoriile sunt evaluate individual la valorile corespunzatoare (curente), rezultând astfel un activ net corectat al întreprinderii. Metoda este aplicabila în ipoteza continuitatii exploatarii întreprinderii evaluate.
- Metoda activului net de lichidare (ANL), reprezinta o varianta a activului net corectat, aplicabila în cazul lipsei continuitatii exploatarii întreprinderii evaluate. In acest caz, majoritatea activelor se evalueaza la valoarea de lichidare. Metodele prezentate sunt interdependente si au drept caracteristica orientarea lor spre informatiile de piata:
- în abordarea pe baza de venit, fundamentul îl reprezinta costul capitalului, care deriva din informatii de piata;
- abordarea prin comparatie se bazeaza pe rte de valoare (multiplicatori) care rezulta, de asemenea, de pe piata
tranzactiilor de întreprinderi;
- în cazul abordarii pe baza de active, estimarea valorii individuale a activelor porneste tot de la informatii de piata.

Pentru stabilirea unei cât mai bune valori medii a întreprinderii de evaluat, expertul evaluator de întreprinderi trebuie sa tina seama de recomandarea ca în orice evaluare sa se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit caracteristicilor întreprinderii de evaluat.

2. Procedura de evaluare
Evaluarea intreprinderilor este un proces complex care necesita cunostinte de specialitate si experienta. Procedura cuprinde: actiuni preliminare, evaluarea propriu-zisa si reconcilierea valorilor obtinute si redactarea raportului de evaluare.