Despre polemica si toleranta

Nimeni nu poate pune monopol pe aceasta noosfera. Nimeni nu are dreptul de a pretinde ca i se cuvine sa stabileasca ce e corect si ce nu aici.
Desigur ca si noosfera poate fi "poluata", aidoma atmosferei. Persoanele care emit ganduri negative, predominant pesimiste pur si simplu polueaza mentalul colectiv. Sunt sigur ca vi s-a intamplat, macar o data, sa va simtiti efectiv vidati de energie in prezenta cuiva. Sau sa va simtiti dintr-o data incordati ori tristi.

Sunt oameni a caror prezenta te face sa nu te simti in largul tau, te "strepezeste". Din contra, in vecinatatea imediata a unor persoane te-ai vrea parca mereu. Oameni care zambesc, care rad, pentru care viata este o bucurie permanenta, care, asemenea regelui Midas, transforma totul in aur prin simpla lor atingere. In prezenta lor te simti incarcat de energie si cu sufletul senin. Te ajuta sa nu mai suferi de "inima carunta" si de "acru in glas". Cu toate acestea, nu poti interzice nimanui sa emita ceea ce este el capabil sa emita. Nu te poti supara pe omul trist pentru aceea ca te intristeaza si pe tine. Toleranta si compasiunea sunt sentimente preferabile.

De asemenea, unde e civilizatia si omenescul superior atunci cand cineva este in stare sa te deporteze pe alta planeta pentru vina de a fi gandit altfel, de a fi exprimat o opinie si a fi manifestat o atitudine diferite? Prea des se intampla la noi asta. Prea des polemicile devin certuri, sfarsind in ura si dispret.
Daca as conduce o scoala, as organiza foarte des ore de disputa. Disputa este situatia de maxima soliditate a ego-ului, fiind in acelasi timp, odata stabilita o conditie fundamentala, si ocazia perfecta pentru a te debarasa de acesta.

Conditia la care faceam referire este aceea de a fii atent(a) de-a lungul intregii discutii, astfel incat lupta, de orice natura ar fi ea, dintre ego-uri sa nu mai fie propriu-zis si lupta ta. Momentele cele mai favorabile debarasarii de ego sunt acelea in care acesta se manifesta cu maximum de pregnanta. Cel mai mare pacat este ca astfel de momente sa ramana neexploatate.