Despre violenta

Nu mi s-a parut ca am atins atunci punctul astral al vietii mele, asa cum mi se pare cind, uneori, scriu ceva care-mi place. Cit despre scriitorii bogati, marturisesc ca as vrea sa am banii lor, pentru ca am limpede in minte ce as face cu ei. in nici un caz nu as cina zilnic la World Trade Piaza.De ani de zile, intr-adevar, nu tin minte sa-mi fi dorit ceva cu intensitate, sa fiu avid dupa ceva, in afara banaAZlelor mele preocupari literare, pe care le rezolv si intr-o camaruta.

Totusi, am fost surprins acum citeva zile nu de unul, ci de doua ginduri concupiscente, ceea ce penAZtru mine e un pic prea mult, tinind seama mai ales de biAZzareria lor. Mi-am dorit din toate puterile mele: 1. sa plec din Bucuresti pentru totdeauna; 2. sa am o arma de foc pentru autoaparare.Asta dupa ce am fost martorul, pe strada, al unor sceAZne de o violenta animalica, asa cum credeam ca se-ntim-pla doar in filme, unde nimic nu te poate atinge si astfel esti scutit de valul otravitor de adrenalina care-ti curge in viscere.

Am vazut, vara aceasta (si niciodata inainte), loAZvituri de cutit, batrini batuti pina la lesin, ziua, pe straAZda, de grupuri de derbedei, fete oprite pe drum si insulAZtate monstruos, apoi batute daca raspundeau. Am vazut insi care se distrau oprindu-te, in plin bulevard, si oferin-du-ti bani pentru femeia cu care te plimbai. Am vazut maAZsini oprind la semafor, dintr-una iesind cinci-sase pusti de liceu si repezindu-se ca fiarele spre alta, deschizind porAZtierele, scotindu-i afara pe ocupanti, femei si oameni maAZturi, si batindu-i salbatic, si asta pentru ca indraznisera sa-i depaseasca.

Aud pretutindeni, in cele mai banale conAZversatii, folosindu-se un limbaj inimaginabil chiar si penAZtru mine, care am trait toata viata in periferii. Ura, frusAZtrare, sadism, furie fara limite, toate se descarca torential in zeci de stereotipuri injurioase pe minut. Niciodata inaAZinte de vara aceasta nu am avut sentimentul ca sint comAZplet lipsit de aparare, ca lumea bucuresteana a devenit periculoasa la un mod acut, ca poti simti, clipa de clipa, amenintarea in aer.
Lumea noastra involueaza si se amesteca tot mai mult.

Daca pina de curind se mai putea trai in lumi paralele, unde profesia, traseele zilnice, evitarea aglomeratiilor, miAZcile cercuri de prieteni te mai protejau de contactul cu vioAZlenta, azi acest lucru a devenit (relativ) posibil doar penAZtru foarte putini. Curind vom fi in situatia din America de Sud, unde cartiere selecte si linistite, bine pazite, sint inconjurate de infernul inimaginabil al ghetourilor, in care oamenii mai ca nu se maninca unii pe altii. Vai de cei care n-au reusit sa faca destui bani in acesti zece ani de "liAZbertate"...

Violenta sporeste si in lumea literara, caci de ce n-ar spori? Aici nu-mi mai e teama de vatamari corpoAZrale -- desi nu se stie niciodata --, ci de mutilari ale imaAZginii mele in fata publicului si a colegilor de profesie. Aceeasi ura, aceeasi frustrare, aceeasi furie se revarsa si aici, trec intensificate din gura-n gura si rabufnesc in revistele literare. Imaginea ta, acea entitate difuza care cuAZprinde tot ce esti si tot ce-ai facut, cartile scrise, moraliAZtatea ta ca persoana, reputatia ta, trecutul ("n-a facut niAZmic ca lumea") si viitorul ("e terminat, nu va mai face nimic")