Determinarea cheltuielilor de productie si pragul de rentabilitate

Determinarea cheltuielilor de productie si pragul de rentabilitate - Conform unor definiri a Asociaţiei Americane de Managment, managmentul presupune:” a obţine rezultate prin alţii asumându-se responsabilităţi pentru aceste rezultate, a fi orientat spre mediul înconjurător, a lua decizii văzând finalitate firmei, a avea încredere în subalterni, încrediţându-le responsabilitatea şi lor.”

Determinarea cheltuielilor de productie si pragul de rentabilitate - În lucrarea dată vom încerca să caracterizăm o componentă a economiei naţionale cum este întreprinderea. Vom determina pentru început cheltuielile de producţie, şi anume costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilajelor din afară;

1. remunerarea muncii;
2. contribuiţii la asigurări;
3. uzura;
4. alte cheltuieli.

Determinând cheltuielile putem calcula preţul de cost cu ridicata inclusiv TVA. Având preţul putem trece la procedura la calcul a rezultatelor financiare care include: determinarea profitului, rentabilităţii şi productivităţii muncii. Scopul lucrării este determinarea pragului de rentabilitate.

1. Determinarea cheltuielilor de producţie

Elemente principale ale cheltuielilor de producţie sunt:
1. costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilităţilor din afară;
2. remunerarea muncii;
3. contribuţii la salariu;
4. uzura;
5. alte cheltuieli.
Vom afla pe rând aceste elemente ale cheltuielilor, pentru ca în final să determinăm cheltuielile totale.


1.1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară.
1.1.1. Costul materiei prime, pieselor accesorii şi a materialelor auxiliare.

Alcătuim tabelul cheltuielilor pentru materia primă piese accesorii şi materiale auxiliare (tab.1).

1.1.2. Costul unităţilor din afară

Consumul energiei electrice se determină separat pentru scopuri tehnologice şi pentru iluminare:
a. Pentru scopuri tehnologice energia electrică se determină astfel:
E= M×Fef×m×n×k0×kî/Kp×h,
unde:

M – puterea medie a receptorilor (consumatorilor electrici),
Fef – fondul efectiv de timp de lucru a utilajului,
m – numărul de schimburi,

n – numărul de consumatori electrici (numărul de locuri de muncă principale),

Kp – coeficientul ce indică pierderile în sistem, egal cu 0,9,
h – randamentul consumatorilor electrici h=0,9,
kî – coeficientul de încărcare a locului de muncă,
k0 – coeficientul de lucru concomitent a receptorilor k0=0,8.