Devianta scolara

Experimentul realizat de Asch care a cuprins subiecti distribuiti in grupuri de cate sase participanti (dintre care cinci sunt complici ai experimentului, iar unul subiect naiv), cu privire la aprecierea lungimii unor linii (trei linii trasate pe o plansa) releva faptul ca impactul majoritatii este semnificativ. Dezacordul public intr-o majoritate care sustine o judecata in totala contradictie cu realitatea fizica si un subiect minoritar il determina pe acesta din urma sa-si abandoneze propria judecata si sa adere, cel putin la nivel manifest, la norma colectiva.

Aceste rezultate contraveneau ipotezelor lui Asch si anume ca individul , fiinta rationala prin esenta, e inarmat pentru a rezista influentei, atunci cand stie ca ceilalti gresesc. Acesta a constatat ca majoritatea celor care s-au conformat opiniei eronate a grupului erau pe deplini constienti de ceea ce faceau. Acordul cu grupul s-a produs doar la nivel manifest, fara ca subiectul sa creada deloc, la nivel privat, in corectitudinea lui. Acest fapt este expresia unui comportament complezent, care presupune o schimbare in plan public dar nu si in cel privat, ceea ce reprezinta o forma superficiala, care nu determina o modificare reala a credintelor subiectului.

Au existat insa, celor care s-au conformat si subiecti care par sa fi fost ,,cu adevarat influentati" adica au suferit o distorsionare a perceptiei si ca atare au considerat aprecierile majoritatii ca fiind corecte. Este vorba de o forma de influenta numita interiorizare.
Exista, asadar, mai multe tipuri de influenta. Se pune atunci problema indentificarii conditiilor care genereaza aceste tipuri de influente la nivelul grupului de elevi, conformism public si acceptarea privata. L. Festinger crede ca atractia copilului fata de grup este cea care determina nivelul influentei. Cu cat copilul va fi mai atras de grupul de apartenenta, cu atat schimbarea privata atitudinii va fi mai semnificativ.

Comparativ cu conformismul conformitatea care este cel de-al doilea element complementar al deviantei se defineste prin compatibilitatea comportamentului cu norma, concretizata in elaborarea unor raspunsuri "normale", prescrise de norma. Conformitatea este generata atat de presiunea grupului social exercitata asupra individului cu scopul de a-l determina sa respecte normele si modelele de actiune instituite in cadrul grupului, cat si de constientizarea de catre individ a faptului ca incalcarea normelor grupului ar conduce la o serie de sanctiuni cu caracter represiv.