Diavolul in Noul Testament

Trimis la data: 2004-05-25
Materia: Religie
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 6
Nota: 7.25 / 10
Downloads: 1874
Autor: Clara Cantemir
Dimensiune: 14kb
Voturi: 118
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Nu se ştie, când au căzut îngerii răi din starea lor originară, dar este de presupus că nu îndată după crearea lor. Pe temeiul cuvintelor Mântuitorului: “ Voi sunteţi fii ai diavolului … Acela de la început a fost ucigător de oameni şi în adevăr n-a stat “ ( Ioan 8, 44 ), deducem că ei au căzut mai înainainte de crearea omului, deoarece diavolul i-a ispitit pe protopărinţii noştrii la păcat.
Prezenta si actiunea diavolului în Noul Testament

- lucrare de seminar -

Folosindu-se rau de libertatea lor si razvratindu-se împotriva lui
Dumnezeu, din mândrie, o parte dintre îngeri au fost izgoniti din cer,
ajungând astfel îngeri rai sau diavoli. Numele de îngeri rai li s-a
dat deoarece ei nu voiesc si nu fac niciodata binele, ci numai raul.

Acestia poarta diferite numiri precum: demoni ( Matei 8, 31 ); diavoli
( Matei 4, 1 ); draci ( Matei 11, 18 ); duhuri necurate ( Matei 10, 1
); duhuri rele ( Apocalipsa 16, 14 ), iar capatenia lor se numeste:
Satan ( Matei 12, 26 ); Belzebul ( Matei 10, 25 ), Lucifer, Veliar.
Diavolului i se mai spune: ispititorul ( Matei 4, 3 ); începatorul
rautatii, stapânul acestei lumi ( Ioan 12, 31 ). Termenul grec
înseamna " calomniator ", " clevetitor " si " uneltitor " ( Efeseni 6,
11 ), redând termenul ebraic " Satan ", care înseamna " potrivnic ", "
vrajmas ".

Nu se stie, când au cazut îngerii rai din starea lor originara, dar
este de presupus ca nu îndata dupa crearea lor. Pe temeiul cuvintelor
Mântuitorului: " Voi sunteti fii ai diavolului ... Acela de la început
a fost ucigator de oameni si în adevar n-a stat " ( Ioan 8, 44 ),
deducem ca ei au cazut mai înainainte de crearea omului, deoarece
diavolul i-a ispitit pe protoparintii nostrii la pacat.

Îngerii rai sau diavolii sunt fiinte personale si reale, ca si îngerii
buni. Acestia nu sunt, deci, o iluzie a timpurilor vechi si
întunecate, asa cum au afirmat unii oameni, sau o personificare a
raului ce izvoraste din om, ci au o existenta reala si incontestabila.
Noul Testament vorbeste foarte des de actiunea rau facatoare a
diavolului asupra oamenilor, de aceea, Mântuitorul a dus o lupta
înversunata împotriva lui, izgonind duhurile necurate din nenumaratii
demonizati, facându-i pe acestia sanatosi.

Astfel diavolul este amintit din primele pagini ale Noului Testament,
pâna la ultimele. Mai întâi diavolul apare ca ispititor al lui Iisus
Hristos - îndata dupa botezul Sau si înainte de începerea activitatii
Sale publice ( Matei 4, 1 - 11 ; Luca 4, 2 - 13 ) - pe care, dupa
biruinta Sa, Domnul îl alunga: " > Domnului
Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa - I slujesti " ( Matei
4, 10 ; Luca 4, 8 ).

Diavolul, totusi socotindu-se stapânitorul acestei lumi si al
împaratilor ei ( " ... diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt si
I-a aratat toate împaratiile si slava lor. Si I-a zis Lui: Acestea
toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea înaintea mea si Te vei închina
mie. " - Matei 4, 8 - 9 ; Ioan 12, 31 ; 14, 30 ; 16, 11 ), lucreaza
prin oamenii care se lasa ispititi de el, samanând certuri ( "
Dusmanul care a semanat-o este diavolul ... " - Matei 13, 39 ; Luca 8,
12 ) între ei, minciuni, clevetiri, pârâciuni, rautati de tot felul si
stricaciuni, rapiri, ucideri etc., ca sa-i piarda de la mântuire, din
ciuda si invidie si sa-i faca partasi la osânda lui vesnica ( " Atunci
va zice si celor de-a stânga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, în
focul cel vesnic, care este gatit divolului si îngerilor lui " - Matei
25, 41 ; 7, 23 ; 13, 40 - 50; Luca 13, 27; Apocalipsa 20, 10 ).

Însusirile diavolului se cunosc din faptele sale manifestate împotriva
oamenilor; cei ce se lasa ispititi cad în mrejele sau "cursele" lui.
Astfel se spune despre diavol ca a fost de la început "ucigas de
oameni" si "tata al minciunii", caci atrage si amageste pe oameni sa
faca poftele lui ( " Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa
faceti poftele tatalui vostru diavolul ... " - Ioan 8, 44 ); de aceea
este numit si tata a celor ce îi fac voia. El este autorul principal
al vânzarii si tradarii lui Hristos, punând în mintea lui Iuda
Iscarioteanul, dinainte de Cina, gândul de a-L vinde. ( " Si
facându-se Cina, si diavolul punând dinainte în inima lui Iuda, ...,
ca sa-L vânda " - Ioan 13, 2 ). Deja Iisus îi prevenise pe cei
doisprezece apostoli, dintre care facea parte si Iuda, ca unul dintre
ei este un diavol ( Ioan 6, 70 ). " Uneltirile diavolului " ( Efeseni
6, 11 ) sunt nenumarate.

Alte uneltiri si lucrari ale diavolului se vad la Simon Magul ( Fapte
8, 18 - 20 ) si la Elima, vrajitorul care sta împotriva adevarului
propovaduit de Sfântul Apostol Pavel. Dar Apostolul, plin de Duh
Sfânt, si uitându-se la Elima, i-a zis: " O, tu, cel plin de toata
viclenia si de toata înselaciunea, fiule al diavolului, vrasmasule a
toata dreptatea, nu vei înceta a strâmba caile Domnului cele drepte ?
" ( Fapte 13, 10 ; Matei 13, 38 - 39 ; 2 Timotei 2, 26 ). Si tot
diavolul este cel ce amageste si duce pe oameni la idolatrie facându-i
închinatori la idoli, care de fapt nu este altceva decât o închinare
adusa demonilor ( " ... cele ce jertfesc nemurilor, jertfesc demonilor
si nu lui Dumnezeu ... " - 1 Corinteni 10, 20 ); ori la erezii sau "
învataturile demonilor " ( 1 Timotei 4, 1 ; 1 Ioan 4, 1 - 3 ; 2
Timotei 3, 1 - 7 ; Tit 3, 9 - 10 ; 2 Petru 2, 1 - 3 ). Diavolul care "
de la început pacatuieste " ( 1 Ioan 3, 8 ), este " cel care însala pe
toata lumea " - si este " pârâsul fratilor nostri, cel ce îi pâra pe
ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea " ( Apocalipsa 12, 9 -
10 ). Cei care deprind pacatul sub orice forma si nu se caiesc, ca sa
se îndrepte, sunt numiti dupa " tatal lor ": " fii ai diavolului " (
Ioan 8, 44 ; Fapte 13, 10 ). Pe unii îi numesc chiar " diavoli ", ca
pe Iuda ( Ioan 6, 70 ). Ca tatal pacatului, prin care a intrat moartea
în lume ( Roamani 5, 12 ), diavolul " are stapânirea mortii " ( Evrei
2, 14 ).

Pe unii oameni, diavolul i-a amagit spre pacat; iar în alti, a intrat
de-a binelea - anulând orice vointa personala, ca sa faca numei voia
si poftele lui, cei ce s-au lasat prinsi în " cursa diavolului " ( 2
Timotei 2, 26 ). Acestia sunt îndracitii sau demonizatii, din care
multi a vindecat Iisus ( " Si unele femei care fusesera vindecate de
duhuri rele si de boli: Maria Magdalena, din care iesisera sapte
demoni " - Luca 8, 2 ; Fapte 10, 38 ; etc. ).

Cu venirea lui Hristos a slabit puterea diavolului, iar a oamenilor
s-a întarit, mai ales cei ce cred în Sfintele Taine, încât ei se pot
împortrivi uneltirilor diavolului, daca se întrarmeaza cu " armele lui
Dumnezeu " ( Efeseni 6, 11 - 18 ). Unii crestini care sunt si
slujitori ai Bisericii, primind harisma puterii, alungau si ei
duhurile necurate din cei demonizati, în numele lui Iisus ( "
Tamaduiti pe cei neputinciosi, înviati pe cei morti, curatiti pe cei
leproisi, pe demoni scoateti-i, în dar ati luat, în dar sa dati " -
Matei 10, 8 ; Marcu 16, 17 ; Luca 10, 17 ; 1 Corinteni 12, 10 ),
puteri si harisme lasate Bisericii de-a lungul veacurilor. Pe temeiul
acestei puteri Biserica a alcatuit si rugaciunile, sau asa zisele
exorcisme din " Rânduiala facerii Catehumenului " care se citesc
înaintea botezului.

Diavolul nu unelteste numai împotriva fiecarui om sau crestin în
parte, ci mai ales lucreaza împotriva întregii comunitati crestine,
sau a Bisericii, îparatia lui Dumenzeu pe pamânt. Si face aceasta mai
ales asupra capeteniilor si slujitorilor Bisericii, pe care cauta sa-i
amageasca cu unele sovaileli sau neîncrederi. Asa a încercat la
început cu Petru, pe care Domnul Hristos l-a numit " Satan ": "
Înapoia mea Mea, satano: sminteala Îmi esti, ca nu cugeti cele ale lui
Dumnezeu, ci cele ale oamenilor " ( Matei 16, 23); chiar înainte de
patimile Domnului, satana a cerut ca sa-i cearna pe apostoli " ca pe
grâu " ( Luca 22, 31 - 32), ca sa-i faca sa se lepede de El.

Mai târziu, unele capetenii bisericesti s-au si abatut de la dreapta
credinta, cazând chiar în erezii, cum se aminteste de Alexandru,
Imeneu si Filet ( 1 Timotei 1, 19 - 20 ; 2 Timotei 2, 17 - 18 ); iar
altii în grupari mai mari s-au rupt de Biserica ( 1 Timotei 4, 1 - 2 ;
Evrei 10, 25 ; 2 Petru 2, 1 - 3 ). Cunoscând astfel de fapte Sfântul
Apostol Pavel, scriind lui Timotei, episcopul Efesului, între
sfaturile pe care i le da, cu privire la conditiile ce se cer
capeteniilor Bisericii - episcop si subalternii lor, preoti si diaconi
- sunt si acestea: " Episcopul ( sau preotul ) sa nu fie de curând
botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada în osânda diavolului. Dar
el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada
în ocara si în cursa diavolului " ( 1 Timotei 3, 6 - 7 ). Grija lui
este de a-i ferii de " cursa diavolului " ( 2 Timotei 2, 26 ).

La rândul lor apostolii si episcopii îndeamna Bisericile si pe fiii
lor duhovnicesti credinciosi sa lupte contra lucrarii nimicitoare ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.