Dimensiunile semiotice ale textului la Plett - dimensiunea sintactica

Sintagma stiinta textului este pusa in circulatie in anii '70 ai secolului trecut, in concurenta cu stiinta literaturii. Concurenta era motivata, printre altele, de criza in care se afla stiinta literaturii (vezi si dezbaterile legate de "intruziunea" lingvisticii in domeniul poeticii). Lingvistica si stiintele sociale incep sa se afirme tot mai mult ca discipline importante pentru determinarea categoriala a unei stiinte a textului, fiind adica in masura sa ofere o conceptie stiintifica despre text. In cele ce urmeaza, infatisam premisele ce reprezinta dovada pretentiei crescinde a lingvisticii de-a fi daca nu singura competenta in domeniul textului, cel putin cea care este capabila sa puna bazele teoretice in acest domeniu.

1.Pe la mijlocul anilor '60, lingvistica a ajuns la un stadiu in care devenise necesara cuprinderea unor fenomene transfrastice (care depasesc limitele propozitiei). Se vehiculeaza tot mai mult termenul text ca unitate de studiu si chiar ca noua ramura. Se vorbeste despre o lingvistica a textului (Hartman, 1968 - Textlingvistik), despre o stiinta a textului (Brinker/Schmidt in Schwencke [ed.], 1970: 76 - 79 si Schmidt, S. J., !971 - Textwissenchaft) si despre o teorie a textului (Van Dijk, 1970; Schmidt, S. J., 1973 - Texttheorie).

2.Se inregistreaza o evolutie a lingvisticii spre o stiinta a comunicarii - pragmalingvistica, pretentia amintita fiind formulata de R. Jakobson inca din 1958 in expunerea sa de la Universitatea Indiana (textul expunerii fiind publicat ulterior sub titlul Linguistics and Poetics). Argumentul lui Jakobson fiind acela ca lingvistica si stiinta literaturii (poetica) au si un obiect comun de cercetare - limba textelor literare.

3.Stiintele sociale sustin stiinta textului pentru ca aceasta "rezolva" (se preocupa stiintific si de) aspectele literaturii lasate in afara de preocuparile stiintei literaturii (de exemplu, literatura triviala si asa-numitele forme utilitariste si de consum). Stiinta textului conduce astfel la o largire a notiunii traditionale de literatura (Kekhoff, 1973 - Textwissenchaft). Stiinta literaturii devine stiinta textului, iar interpretarea literara, analiza de text (Burger, 1973 - Textanalyse).

Lingvistica si stiintele sociale au, bineinteles, si obiective separate (mai bine spus, preponderente). In orice caz, fiecare priveste stiinta textului ca pe un domeniu de cercetare mult mai intins decit al stiintei literaturii. Stiintele sociale intentioneaza, in primul rind, sa descopere relatia de conditionare reciproca intre text si societate, pe cind lingvistica se preocupa mai ales de natura structurilor semiotice invariante care stau la baza textelor.

Apropierea metodologica dintre aceste doua domenii (stiintele sociale si lingvistica) s-a produs in momentul in care lingvistica, sub influenta scolilor structuraliste sau generativ-transformationale, a inceput sa ia distanta de conceptul imanentei textului si sa ia o orientare socio-comunicativa (cf. lucrarilor grupului Tel Quel [Kristeva, Houdebine etc.], 1971, si ale lui Wunderlich - 1970, 1971).