Dimitrie Cantemir 1673 -1723

Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 intr-o familie nobila, in localitatea Silisteni din comuna Falciu, azi in comuna Dimitrie Cantemir din judetul Vaslui, in partea de sud a orasului Husi.[necesita citare] A fost fiul lui Constantin si al Anei, nascuta Bantas. La 15 ani a fost nevoit sa plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zalog al tatalui sau pe langa Inalta Poarta, inlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

In perioada martie - aprilie 1693, dupa moartea tatalui sau, a fost domn al Moldovei, dar Inalta Poarta nu l-a confirmat, astfel incat s-a intors la Constantinopol pentru a-si continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui razboi turco-Austriac, soldat cu batalia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, si-a insusit intreaga mostenire, lasandu-l intr-o situatie precara. Din 1695 a fost capuchehaie, adica ambasador la Constantinopol, al fratelui sau Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a casatorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a daruit pe Matei, Constantin, Serban, Maria si Antioh (viitorul poet, scriitor si diplomat rus Antioh Cantemir (1709 - 1744). Din a doua casatorie (dupa moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fata: Anastasia.

C. Negruzzi scrie: "El avu cu sotia dintai sease feciori si doua fete, iar cu cea a doua, numai o fata. Una din fete si doi feciori murira, inca traind el; si asa-i ramasera doua fete Maria si Smaragda si patru feciori Matei, Constantin, Serban si Antioh."

Turcii l-au inscaunat pe Dimitrie Cantemir la Iasi in 1710, avand incredere in el, dar noul domn-carturar a incheiat la Lutk in Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianta cu Petru cel Mare, in speranta eliberarii tarii de sub dominatia turca si precizand integritatea granitelor si faptul ca ele vor fi aparate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir in spatiul german. In politica externa s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxa, opusa Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi si a fost impotriva transformarii taranilor liberi in serbi.

Dupa numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alaturat lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasca. Dupa ce crestinii au fost infranti de turci in Batalia de la Stanilesti - tinutul Falciu pe Prut, neputandu-se intoarce in Moldova, a emigrat in Rusia, unde a ramas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (dupa ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei si Frantei la Inalta Poarta) si a desfasurat o activitate stiintifica rodnica. Langa Harkov i s-a acordat un domeniu feudal si a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.

A contribuit la cartografierea Rusiei si a lucrat in sistem Mercator. Colectia sa de harti, scrise in latina, se afla in Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, sustinand latinitatea limbii si a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul ca romana are patru dialecte. Aceasta lucrare a devenit o referinta fundamentala pentru corifeii Scolii Ardelene.