Din strainatate

Sentimentul acesta a lui Eminescunu mai este legat cu un incidentdin viata.Cu incidentele din viataerau legate sentimentele incidentale, ocazionale, din care a rezultat sentimental general din opera sa.
Acest sentiment este acuma o stare emotionala, un ton al sufletului.Din punctul de vedere al procesului de creatiune, sentimental este apriori.Textul este consecutiv, este exteriorizarea, "justificarea" sentimentului.Textul este libretul la muzica de sentimente din sufletul poetului.

Ca si muzica, poezia lui Eminescu, prin sentimental ei general, prin lipsa ei de subiect si de ocazional, iti transmite cu cea din urma intensitate o stare emotionala general, pe care o umpli cu propriile-ti evenimente sufletesti.De aici si sentimental de colaborare a cetitorului-" cetirea printre randuri", iluzionarea lui, credinta naiva in adevarul fictiunii din opera, de aici sugestivitatea lui Eminescu. (C. Dobrogeanu Gherea, Eminescu si curentul eminescian)
Ca un fin observator sufletesc, eul eminescian creaza o cupola a amintirilor patriotice ce i-au martirizat sufletul cuprins de jarul dorului de tara.

Poezia a luat fiinta in anul 1866, la varsta de 16 ani, in perioada 17/29 iulie, publicata in revista "Familia, din Pesta, condusa de Iosif Vulcan, care ii va schimba numele, din Mihail Eminovici in Mihai Eminescu, denumire adoptata si de poet. Tema poeziei este iubirea, dar cea diferita de iubirea specific eminesciana, dintre un baiat si o fata, iubirea de patrie.De-a lungul celor noua catrene, poetul isi contureaza ideile pe marginea dorintei de a trai momente de neuitat pe plai romanesc, bucovinean.

Titlul poeziei este sugestiv pentru mesajul ideatic al continutului sau "Din strainatate", adica tara, regiunea situata dincolo de granitele propriei patrii, mediul strain in care se afla cineva, departe de familie si de cunoscuti. Substantivul comun "strainatate" insotit de prepozitia "din" indica locul din care toate cugetarile mistuitoare ale eului liric sunt transmise cititorilor fictivi cu scopul de a li se confesa, de a-si marturisi suferinta interioara.