Dinastia Hohenzollern

Dinastia Hohenzollern in Romania




Popoarele Europei s-au putut mandri adesea cu conducatori dintre cei mai de seama apartinand unor dinastii a caror renume s-a pastrat viu in amintirea urmasilor ca fiind mari infaptuitori de stat.Printre acestea se numara : Tudorii, Plantagenetii, Stuartii ,Hanovra in Anglia , Romanovii in Rusia, Hohenzollernii in Romania .
Intre acestea cazul Romaniei este cu totul aparte intrucat Hohenzollernii nu aveau sange romanesc ci au fost alesi sa conduca destinele tarii datorita conjunctirii anului 1866.
In 1865 Alexandru Ioan Cuza , principele Moldovei si Munteniei, a fost inlaturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii, adica mai bine spus prin tradarea adjutantilor sai.Puterile europene au recunoscut Unirea Principatelor din 1859 doar pe timpul domniei lui Cuza , de aceea in 1866 se desfasura o activitate diplomatica deosebita pentru aducerea unui print strain.Insusi domnitorul Cuza afirma : « Eu voiesc sa fie bine stiut ca niciodata persoana mea nu va fi nici o impiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul public la a carei asezare am fost fericit a contribui. »
Instaurarea acestei dinastii straine era dorita din urmatoarele motive : mentinerea si consolidarea statutului national,cresterea prestigiului european ,intarirea autonomiei si nu in ultimul rand incetarea luptelor pentru domnie atat de acerbe care macinasera de veacuri viata politica a romanilor.
Dupa o perioada de cautari si dupa ce contele de Flandra a respins propunerea delegatiei romanesti, la initiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C Bratianu pleaca in Germania la Dusseldorf.Aici Carol, fiul Princepelui Carol Anton de Hohenzollern accepta , un mare rol avand si doamna Hortense Cornu (prietena de suflet a lui Napoleon III), ursitoarea spirituala a acestei imbieri care facuse dinainte demersuri asupra lui Carol.
Alegerea lui Carol ca print domnitor in Romania era asadar sprijinita de Franta prin Napoleon al III-lea, dar si de Prusia prin cancelarul Otto von Bismark.De mentionat este faptul ca bunica printului marea ducesa Stefania de Baden era fata de suflet a lui Napoleon Bonaparte.
Resedinta Hohenzollernilor de afla in muntii Padurea Neagra la granita franco-germana , locul de unde izvoraste Dunarea , fluviu care parca s-a incapatanat sa-si poarte stapanul pe cursul sau pana in tara unde musca victorios pamantul si imbratiseaza Marea Neagra, taramul unde printul a domnit si a murit ca rege al tarii.Dinastia de Hohenzollern precum arata si cuvantul despartit in germana , hoch-inalt, varf, zollern-colina, deci « inalta colina » , sens care corespunde pe deplin virtutilor nobiliare germane , recunoscuta in intreaga Europa pentru ca a dat generatii de personalitati ale istoriei medievale si moderne intre care si Dinastia Regala a Romaniei : Carol I , Ferdinand I. Carol II, Mihai I.
Aci asadar, in acest varf inalt se inlta un adevarat «  cuib de vulturi «  , castelul Sigmaringen , unul din cele doua leagane de piatra ale neamului puternic al Hohenzollernilor. Acolo era cuibul Aquilei Negre, cel mai inalt ordin si simbol al casei regale prusiene instituit de Friederich I la 1701 si tot acolo s-au nascut Carol I si Ferdinand I.
Acest mic principat era stapanit de principele Carol Anton de Hohenzollern si principesa Josefina parintii lui Carol, care au acceptat de buna voie, fara razboi Unirea la Prusia in 1850. Deviza acestei case era Nihil sine Deo (Nimic fara Dumnezeu) care indica respectul pentru Suprema Forta, fiind preluata si de catre Dinastia Romana.
Asadar acest print strain pe numele sau Carol Ludovic de Hohenzollern de numele caruia s-au legat pe veci destinele Ramaniei, s-a nascut in ziua de 7/20 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al principelui Carol Anton si al sotiei sale Josefina care i-a daruit 6 copii : Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich si Maria. Educatia primita in familie a fost dintre cele mai alese, de mult ori chiar spartana, parintii fiind destinati unei cariere militare, lasand ca mostenire fiilor o intregime de suflet, netramutata si cinstita.
Carol, dupa terminarea cursurilor secundare a intrat la Scoala de Cadeti din Munster (1856) apoi a urmat Scoala de artilerie si geniu din Berlin (1857), a participat la cursuri le literatura franceza la Universitatea din Bonn (1863) iar in 1864 s-a distins ca ofiter in razboiul impotriva Danemarcii. In 1866 avea 27 ani si era locotenent in Regimentul al doilea de Dragonii ai garzii prusace.
Dupa ce a acceptat tronul Romaniei, sprijinit fiind de Napoleon al III lea, Wilhelm I si Otto von Bismark, legaturi benefice pentru statul roman, printul a luat drumul Romaniei aluturi de Ion C.Bratianu sub numele fals de Karl Hettingen pe traseul Augsburg- Munchen- Salzburg- Viena – Pesta – Timisoara- Bazias, intrucat se profila razboiul dintre Austria si Prusia , iar Carol fiind ofiter in armata prusaca, putea fi arestat si impuscat.Drumul de la Bazias pana la Bucuresti s-a facut cu trasura deorece nu exista o retea ce cale ferata , si a durat circa 24 ore, cai trebuid sa fie in permanenta schimbati la fel ca si lanturile rupte.
Era ziua de 10 mai 1866 (devenita ulterior ziua Regelui) cand printul intra in Bucurestiul prafuit , mistuit de seceta. Insa chiar in ceea dupa-amiaza, cand multimea se ingesuia sa-si salute suveranul o ploaie calda de primavara sfintea aceea venire dupa o lunga seceta.
Tara care s-a infatisat printului nu era deloc asa cum credea : deplasarea se facea anevoios, neexistand caii ferate, drumurile erau doar de piatra, strazile mizere,insa toate acestea contrastau cu bucuria si simplitatea taranilor veniti sa-i ureze bun venit. Printul nu era dezamagit intrucat nu si-a facut niciodata bataie de cap ca sa caute sa-i mearga bine trupeste ori sa umble dupa stralucire si marire, cata vreme avea altele mai bune de facut.
Si intr-adevar lucrurile de care trebuia sa se ocupe imediat erau numeroase si el s-a straduit sa le faca cat mai bine. A construit poduri de fier, o retea de cai ferate, banci de credit agricol, a marit armata inbunatatind-o, a ridicat mosii regale, biserici , scoli. S-a preocupat de industria casnica care sporeste mult si marea sa realizare podul intre Fetest si Cernavoda de 19 km care ii poarta numele . Capitala s-a dezvoltat si ea alaturi de tara, luptele de partid s-au potolit cu mult, cu toate ca ele contiuna mereu. De numele sau se leaga si castigarea Independentei se stat a Romaniei intre 1877-1878 in luptele grele ce s-au dat la Plevna unde regele a avut comanda suprema participand alaruri de tarul Alexandru al II lea al Rusiei si marele duce Nicolae. Din otelul tunurilor de la Plevna regele si-a facut o coroana in amintirea acelor lupte in urma carora Romania si-a proclamat Independenta la 10 mai 1878, inca o zi de glorie pentru rege amintind de cea cand a intrat in capitala in 1866.
In 1881 Romania se proclama regat iar Carol devine astfel regele mult dorit al romanilor, care a domnit timp de 48 de ani (mai mult chiar si decat Stefan cel Mare) fiind supranumit Carol I Inteleptul datorita firii sale nici vesele nici deschise, avand o privire agera ce te izbeste ca trasnetul, punctual si corect fara abatere, cerand intotdeauna de la toti de pe langa dansul sa fie tot asa si fiindca el niciodata nu si-a ingaduit siesi nici o abatere, palatul intreg tremura de el.
Cea care avea sa-i fie alaturi mereu, ca o regina si sotie a fost principesa Elisabeta de Wied ce s-a nascut la 29 decembrie 1843 in castelul parintesc din Neuwied, langa Rin, tatal fiind Printul Herman de Wied si mama printesa Maria de Wied, fiica de duce. Era asadar fiica Rinului, fluviu cu legende fermecatoare dar si fiica fascinantei paduri Monrepos.
Pseudonimul cu care avea sa fie cunoscuta este cel de Carmen Sylva- carmen- poezie, cantec iar silva- padure fiind expresia sentimentelor poetice de dragoste fata de universul copilariei. Ea s-a casatorit cu domnitorul Carol pe atunci in 1869, respectand Constitutia Romaniei potrivit careia printul putea sa aleaga doar o fata de vita nobila straina.In 1870 se nastea singurul lor copil, o fata pe numele sau Maria care insa avea sa moara 4 ani mai tarziu in urma unei raceli de febra tifoida, lasand un gol profund in inimile indureratilor parintii si nu numai. Regina avea sa-si amiteasca mereu chipul si surasul fetitei in poezii precum Mama, Adesea ma uit la usa.De mentionat aici sunt legaturile pe care le-a avut regina cu George Enescu (care-si avea propia camera atat la castelul Peles cat si la palatul Cotroceni), Vasile Alecsandri si Mihai Eminescu (incidentul cu acesta din urma fiind cu totul deosebit ;fiind invitat la palat de insusi regina Elisabeta , aceasta i-a dat poetului sa citeasca una din poeziile sale cerandu-i apoi parerea ;marele poet ar fi raspuns : »Maiestate , in forma aceasta ar fi mai bina sa nu fie publicata ! » ...