Discurs la Parlamentul Europei

Trimis la data: 2009-03-11
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 12
Nota: 8.16 / 10
Downloads: 0
Autor: Mreila Stoica
Dimensiune: 25kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Problema de a sti daca sufletul europenilor este patruns, in afara de constiinta sau sentimentul apartenentei nationale si de un simt al europenismului revine azi foarte des in discutie. Altfel spus, europenii se simt ei in mod real europeni, sau este vorba, mai degraba, despre o idee abstracta, despre o constructie teoretica menita sa exalte un element geografic pentru a construi o stare de spirit? Aceasta intrebare este suscitata, intre altele, de dezbaterea in legatura cu partea dc suveranitate pe care statele nationale pot sa o transfere organismelor comune ale Uniunii Eluropene.
Daca ma intreb pe mine insumi cat de european ma simt, ce oare ma leaga de Europa, sunt de la inceput marcat de o usoara surpriza: abia acum imi pun aceasta problema, sub presiunea unor subiecte si datorii politice de actualitate. De ce nu mi-am pus-o de mai mult timp, de pe vremea cand incepusem sa percep lumea si sa reflectez asupra ei si asupra mea insumi? Consideram apartenenta mea la Europa ca pe un element pur extrinsec, putin important, element care nu trebuia sa fie obiect de framantari, de preocupari in plus?

Sau poate, din contra, consideram europenismul meu ca pe un lucru venind de la sine, care nu necesita nici o intrebare, nici un studiu, nici o aprofundare? Mai probabila este a doua eventualitate: toate de care ma simteam legat erau atat de firesc europene incat nu mi-a trecut vreodata prin minte sa le consider altfel. Pur si simplu, nu mi se parea util sa le clarific in vreun fel si, in general, sa-mi asociez gandirea de numele unui continent oarecare. Mai precis: am sentimentul ca in tineretea mea ma simteam chiar putin ridicol sa declar sau sa scriu ca sunt european, ca simt si gandesc in mod european, ca ma simt chemat in vreun fel anume de Europa.

Mi s-ar fi parut extrem de patetic si de infumurat; ar fi fost o versiune, chiar mai orgolioasa, a acelui patriotism care m-a jenat totdeauna la patriotii nationali. Altfel spus: eram european intr-un mod atat de evident si de firesc incat nu ma gandeam la aceasta. Si fara indoiala asa se intampla cu majoritatea europenilor: ei sunt profund europeni, dar nu-si dau seama de asta, nu se caracterizeaza astfel iar in sondajele de opinie publica ei sunt putin mirati ca trebuie sa-si reclame cu glas tare europenismul lor.

Europenismul reflexiv nu pare sa aiba mare traditie in Europa.
Nu consider asta un element pozitiv si constat cu satisfactie ca europenismul nostru incepe azi sa se iveasca din marea imensa a conceptelor "de la sine intelese". Punandu-ne intrebari despre acest subiect, reflectand la el si incercand sa-i denumim natura, noi contribuim esential la a ne intelege pe noi insine. E foarte important intr-o lume multicolora si multipolara ca aceasta in care traim, in care putinta de a ne intelege identitatea este prima conditie a unei bune convietuiri cu alte identitati.

De altfel, daca Europa a fost pana acum atat de putin preocupata de propria identitate, este fara indoiala mai ales pentru ca ea se considera pe nedrept lumea intreaga sau cel putin ceva superior fata de restul lumii, pentru ca ea nu simtea nevoia sa se defineasca raportandu-se la ceilalti. Cu consecinte neplacute, desigur, la nivelul comportamentului practic.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.