Diversitate tematica, stilistica si de viziune in opera lui Ion Luca Caragiale

Trimis la data: 2009-04-26
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 8
Nota: 8.53 / 10
Downloads: 19
Autor: Silea daniela
Dimensiune: 15kb
Voturi: 25
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ion Luca Caragiale (1852-1912) s-a nascut in Haimanale, judetul Prahova. Astazi, comuna i-a imprumutat numele, dar locuitorii ei inca rostesc triumfatori urmatoarea butada: „daca nu era Caragiale, ramaneam doar niste haimanale”.
Autorul este supus unor defaimari, deoarece, bunicul sau Stefan Caragiale era de origine greaca, el venind in tara la 1812 in suita domnitorului Caragea. Ignorand autonomia estetica a comediilor si nuvelelor, detractorii lui Caragiale ii reproseaza „inaderenta la spiritul romanesc”.

Dramaturgul frecventeaza gimnaziul Sf, Petru si Pavel din ploiesti, face cursuri de mimica si declamatie la Conservatorul din Bucuresti unde este instruit si de unchiul sau, Costache Caragiale. Este copist, sufleor si timp de un an director al Teatrului National, activitate pe care trebuie sa o intrerupa din pricina instabilitatii culturale provocate de schimbarea guvernului. Nu este o perioada benefica pentru teatru, determinandu-l pe Caragiale sa-si reorienteze atentia spre altceva.

Debuteaza in „Ghimpele” (la 1 iunie 1873) si are o activitate intensa in presa. Colaboreaza la diferite publicatii „Natiunea romana”, „Claponul”, „Timpul”, „Vatra” si chiar editeaza o serie de reviste dintre care cea mai cunoscuta este „Moftul roman”. Din 1906 se exileaza la Berlin, dar continua legaturile cu tara (trimite materiale revistelor si editurilor romanesti). Sinuozitatile operei lui reproduc parca in oglinda itinerariul complicat al existentei si ne confirma complexitatea caracterului.

Creatia lui Caragiale este complexa, dezvoltandu-se in directii variate (comedie, drama, nuvele tragice, psihologice, povestiri fantastice, momente si schite), inovatoare (prin atentia acordata geniului minor al literaturii, anectodei, calamburului, parodiei si prin modernizarea conventiilor teatrale clasice: incurcatura, echivocul si coincidenta – toate ingrosate si folosite demonstrativ) si memorabila (prin popularitatea de care se bucura personajele lui si prin circulatia unor formale aproape folclorizate).

Scriind articole de ziar (1873-1877), Caragiale isi imbogateste experienta de viata, isi exerseaza spiritul de observatie si devine interesat de anumite teme care vor alcatui ulterior materia ciclului de „Momente si schite”.

In 1878 traduce o tragedie in versuri de Al Parodi (Roma invinsa), obtine aprecieri favorabile si-si pregateste in acest fel terenul pentru propria-i opera dramatica pe care o va dezvolta dupa o formula teatrala fundamentala diferita. La 18 ianuarie 1879 are loc prima reprezentatie a „Noptii furtunoase”, retrasa dupa premiera de autorul indignat de interventia directorului Teatrului National, Ion Ghica, in textul sau. In acelasi an, in casa lui Titu Maiorescu este citita si farsa „Conu Leonida fata cu reactiunea”.

La 13 noiembrie 1884, Caragiale inregistreaza un triumf cu peisaj „O scrisoare pierduta”, pusa in scena de C. Nottara si avand o distributie remarcabila. Urmeaza in 1885 „D-ale carnavalului” si in 1890 drama „Napasta” care marcheaza alaturi de nuvelele psihologice („Pacat”, „In vreme de razboi”, „O faclie de paste”) o metamorfoza radicala de viziune. „Momentele si schitele”(1899-1901) exprima o noua cotitura, dar si regasirea tonului satiric. In povestirile fantastice de inspiratie folclorica din perioada 1899-1901 („Kir Ianulea”, „Hanul lui Manjoala”, „Calul dracului”) registrul va fi iarasi modificat, mijloacul de expresie favorit fiind de data aceasta pitorescul fabulos.

Ajuns in strainatate, Caragiale schiteaza piesa „Titirica”, „Sotirescu 8 Co” si isi planifica sa reia personajele din „O noapte furtunoasa” si „O scrisoare pierduta”, dar proiectul nu se realizeaza. Autorul nu se bucura in timpul vietii de confortul unui succes deplin. Activitatea sa literara e biruita de zgomotul invinuirilor de imoralitate, de cauzele de antinationalism si de plagiat. Nici mai tarziu, desi valoarea operei e unanim recunoscuta, comentariile criticilor nu vor coexista armonios, efervescenta si diversitatea interpretarilor demonstrand, pana la urma tocmai prospetimea si vitalitatea creatiei.

Cea mai reprezentativa opera din intreaga creatie a lui Caragiale este comedia „O scrisoare pierduta”. Comedia este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri cu un subiect si un conflict care satirizeaza realitatile sociale, tipuri umane sau care prezinta situatii amuzante, avand un deznodamant fericit, un sens moralizator si starnind rasul.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.